- comedie amara in 432 de acte (and counting), in care toate personajele se joaca de-a oboseala, dar nimeni nu cedeaza;

-locul si timpul actiunii: dormitorul copilului, zilnic;

- structura: o singura scena repetata obsesiv;

PERSONAJE:

Zombie (mama cu cearcane)

Preatanarul si preanelinistitul  (copilul lui Zombie)

Backing Zombie (sot si tata)

PROLOG

(numai pentru necunoscatori)

Pasajele scrise cu litere italice sunt umile ganduri, franturi de revolta inutila sau de resemnare ale personajului numit Zombie.

SCENA ETERNA

Decor simplu, doua camere despartite de un perete, in camera din dreapta un patut in care doarme (inca) Preatanarul si Preanelinistitul (PP), in camera din stanga un pat mare in care vor dormi ( putin timp) doi adulti: Zombie (Z) si Backing Zombie (BZ). Pe jos parchet ce scartaie la fiecare pas. Mai sunt in camera cu patutul o comoda pe care sunt asezate biberoane, o cutie de lapte praf si o sticla de apa plata.

Z (isi intinde corpul de pana in 1,60 m, incat zici ca-l face de 2 m): Noapte buna!

BZ (aproape trezit din somn): Noapte buna!

Dupa maxim 5 minute, in care naiva de Z isi aseaza perna, isi trage cearsaful pana la urechi si isi face planuri de noapte odihnitoare

PP: … (scoate sunete specifice de plans de copil ce este, sunete ce nu pot fi reproduse fidel in scris, dar va imaginati voi)

Z: … (mormaie cuvinte specifice de mama trezita din ceea ce nu era inca somn, mormaieli ce nu pot fi reproduse in scris, pentru ca ar putea parea denaturata, dar va imaginati voi)

Z trece in dormitorul cu patutul si impricinatul PP

Z: SSSStttttttt! Gata! E noapte, dormim! Hai la culcare! (Il intoarce pe PP pe burta, ii intinde picioarele si-l mangaie usor pe spate. PP tace. Z pune capul pe marginea patutului. Adoarme pret de cateva secunde,  mana de pe spatele lui PP cade inerta si acesta se trezeste si urla.)

Z: Ah! Gata mami! (Credeai ca dorm prea bine pe 2 cm latime?… Nu se mai foieste, a adormit. Patul meu… here i come!)

Z isi indreapta spatele, se uita pe fereastra sa vada cate ferestre mai sunt luminate la ora aia. Doar una? Nici al ei nu doarme? O fi mai mic si poate are colici. Cine stie?! Se intoarce pe calcaie, cand… ii pocneste un genunchi. Mama lui de reumatism. Asa tanara si cu boala de oase. Si de nervi in curand, pentru ca PP tresare.

PP: … (se intoarce pe partea cealalta si din cauza amplitudinii da cu capul de zabrelele patutului. Miorlaie in timp ce duce manuta la cap incercand sa uite de durere.)

Z: Gata mami! Linisteste-te! (la vara ma duc sa ma dau cu namol, sa scap de boala asta de oase care nu ma lasa sa dorm.)

Iar cap sprijinit pe marginea patutului, mana pe spatele copilului si un oftat prelung… Doarme! Z se roaga sa nu mai faca o criza de romantism osos. Isi indreapta spatele si se indreapta spre usa. Face pasii mari. Doi de fapt si ajunge la parchet. Se roaga iar. De data asta ca parchetul sa nu faca o criza de romantism lemnos si sa scartaie.

Aici publicul isi da seama ca scenariul e bolnavicios, plin de crize zgomotoase.

Z:.. dintr-un pas mare, pe varfuri, pot ajunge dincolo de prag. Acolo scartaie mai rar. De acolo tot in varfuri pana in pat, ma asez si raman asa cateva secunde. Daca nu se trezeste ma intind, imi asez perna incet si ma invelesc. Si daca se trezeste? Sa mai stau? Sa ma asez pe covor putin pana adoarme adanc? Si daca-mi pocneste iar ceva in mine (creierul e in mare pericol)? Nu, nu! Mai bine incerc. Poate am noroc!

Z calca pe varfuri sprijinindu-se de un perete, gandindu-se ca asa e mai usoara. Scartaie!

Z: maine-l scot fasie cu fasie.

Trece! Marea trecere! Adevarata transhumanta! Sta fara sa respire cateva secunde. Liniste! Ajunge in pat, incremeneste cateva secunde, isi aseaza perna si adoarme…

Dupa 2-3 ore ce ii par lui Z nanosecunde

PP: … idem celelalte replici ale sale

Z: Deja? (reia transhumanta catre camera cu patut) Ti-e foame. Iti fac acum lapticul. 180… nu, 210 ca poate ii e foame rau. 1, 2 (masuri de lapte praf)… gata mami, imediat! … 3, 4,…7. Hai sa papi!

Z mufeaza copilul la biberon si inchide ochii (doar putin, sa mi-i odihnesc). Se trezeste cand biberonul e aproape gata si PP la fel. Gata adormit. Il pune in pat, se roaga iar la genunchi si la parchet si iese. Ajunge la pat, asteapta, aseaza perna…

BZ: Asa repede?

Z: Ihi! (repede? REPEDE? ei lasa ca sambata ti-l pun in brate si te descurci. Sa vezi ce REPEDE o sa ma intorc)

Adoarme…

Cade cortina!

P.S. Replicile lui Z. se confunda deseori cu indicatiile regizorului. Caz tipic de personalitate multipla. Z va merge la namol si la terapie!