Nu e chiar de zahar, desi exista un magazin plin de ciocolata la fiecare colt de strada. Numai ca e mic, colorat si intim. Intim ca placerea pe care ti-o ofera o trufa care se topeste. De multe ori simteam ca-l pot lua in palma si pot privi pe strazile liliputane ca Guliver.
“Muzeu in aer liber”, “Venetia nordului”, “Orasul in forma de ou”, cam asta am auzit eu despre Brugge. Si nu sunt minciuni: fiecare casa e la fel si altfel, strazi neclintite unde pui pariu ca nu locuieste nimeni, mori de vant din povesti, canale pe care te poti plimba cu barca, sau pe care vezi lebede, un oras vechi cu granite bine delimitate.
Cum e sa mergi in august prin oras si sa intri intr-un magazin decorat de Mos Craciun? Cu tot cu brad, reni, globuri si cadouri?
Am zis de ciocolata, de strazi si de Craciun. Mai trebuie sa zic de copii. Foarte multi. Nu am vazut in nici un oras asa multi copii. Mai ales mici pana in 3-4 ani, asezati comozi in carucioare ce pot fi inchiriate de acolo de unde iti iei bicicleta. Sau in cosuri:
Ne-a placut la Brugge. Data viitoare o sa mearga si Rares.
Eu am vazut si Brugge-ul asta:
http://www.flickr.com/photos/mtranda/3747473800/
Oricum, este un oras absolut minunat. Nu stiu daca as putea sa ma mut vreodata in el. Desi dupa o anumita varsta probabil ca da. Nu stiu nici daca m-as putea trezi intr-o dimineata si sa zic “am o idee, haideti sa mergem in Brugge” (desi voi ati facut-o). Cert e ca daca esti vreodata chiar si la cateva sute de km distanta de el, atunci merita ocolul.
Desigur, cateva zile mai tarziu, in Franta, vorbeam cu niste belgieni care ne-au intrebat unde anume am fost in Belgia, si cand le-am zis “Brugge”, au ripostat imediat: “Gent e mult mai frumos”. Ghici de unde erau
Nici noi nu am putea locui acolo. Dar ca turist, e un loc deosebit. Si de data asta nu aveam energia necesara pentru un oras mare, cu fel si fel de locuri de vizitat. Ne-a placut la Brugge ca poti umbla aiurea pe strazi fara sa-ti fie teama ca te pierzi.