De doua zile pendulam in mod constant intre 37.5 si 38.5. Grade. Nu la umbra, nici la soare ci pe pielea copilului. La inceput am zis ca sunt dintii, dar dupa o noapte nedormita si o zi de stat doar in bratele mele nu mai sunt sigura de nimic. O fi rosu in gat? Otita? Sa trecem cu bine si de noaptea asta si maine dimineata ne prezentam la Municipal.

Prima lui petrecere…

Mi-am dorit sa fie undeva in aer liber si sa fie o petrecere pentru copii. Nu una pentru adulti, la care copii se impleticesc printre picioarele sus-numitilor.  Cum in Marele Gri nu a fost chip de curte, am amanetat curtea bunicilor.

25 ale lunii iulie, torida de altfel, ziua marelui festin. Curtea a fost umpluta de leagane, tobogane, casute din plastic, piscine cu apa sau cu bile.  Masa copiilor a fost pregatita de Winnie si prietenii lui.  Si a gatit ursuletul un meniu special pentru prichindei: vaporase cu branza, mini-pizza cu stegulete in frunte, batonase de branza si frigarui.

Petrecerea a inceput dupa ora sase, astfel incat sa nu avem copii molesiti sau fara chef sa urle si sa alerge. Cel mai mare urlator… 6 ani. Bineinteles, in jurul lui Rares au gravitat in special fetele (lucru la care o sa fiu mai atenta de pe la 14 incolo).

Pregatisem pentru copii cateva surprize, intr-un cos, cum se poate altfel decat minunat: moristi de vant, coifuri de sarbatoare, fluiere si creioane de pictat pe fata, urechi, maini si degetele de la picioare (mi-am luat probabil niste injuraturi de la parintii posesori). Si pentru ca s-a stranit tambalau langa cosul impricinat, m-am declarat Zana Zanelor (sechele din copilarie) si le-am impartit cadourile.

Am zis sa terminam repede cu formalitati de foarfeca si par, ca sa avem suficient timp sa devastam curtea. Asa ca nasa a asudat incercand sa gaseasca 2-3 fire demne de taiat. Si a iesit asta:

Apoi i-am pus in fata tava si i-am zis: alege-ti viata . Chei (de la masina), memory-stick si bani. Ar fi putut alege orice, in afara de oglinda cu perie de care mi-era teama (la naiba!).

La mare nu a avut parte de tort, asa ca i-am adus unul mai mare decat el, ca sa compensam. A fost absolut incantat… de baloanele de plastic pe de el.

Copii s-au tras repede in poza, stiind ca hainele lor nu vor mai arata asa dupa 10 minute.

Si sincer, dupa 10 minute si noi am lasat mancarea in farfurie si ne-am alaturat lor. Tati lui Rares a fost fugarit cu bile, doi copii s-au rasturnat cu tot cu salteaua de sarit, s-au alergat, au chiuit si am dat de stire pana la Dunare ca nu mai avem un bebelus in familie. Ci un baiat minunat. Dar despre asta… data viitoare.