Ziceam eu in gandul meu (cat pe ce sa zic si cu voce tare): as, n-are cum sa fie mai greu de acum incolo. Greul a trecut!
Nu sa-mi dau palme peste gura acum? Merge in picioare de doua zile. Ma bucur enorm nu zic nu dar: imi sta inima in loc de doua ori pe zi (ori merge in picioare pe canapea, ori ia curbele cu viteza), sciatica, atat de draga mie in timpul sarcinii a revenit, ma doare spatele de mor, pentru ca stau mai aplecata acum, gata sa-l prind. In plus cara lucrurile mai usoare prin casa. Asa ca: telecomanda am gasit-o la usa de la intrare, sau azi era sa o gasesc in ligheanul cu apa, linguri in dormitorul meu, grisine sfaramate la usa dormitorului lui. Cireasa de pe tort: de atata agitatie de tip Brazelton, nici nu doarme noaptea.
Eu sunt bine, multumesc!
Crina, o sa te obisnuiesti si tu si el cu noua stare. Probabil el mai repede decat tine. haha. Intr/un fel, greul de-acum incepe, dar e misto rau, vei vedea. Cat despre micile dezastre, ele vin la pachet, nu-ti face sange rau.
trece si asta. de pe la 3 ani incolo o sa te mai relaxezi!
@Raluca: probabil ca in curand o sa ne obisnuim. orice inceput e mai greu. Cat despre micile dezastre… incerc sa ma pregatesc sa le suport din ce in ce mai bine. in prima faza ma ia cu nervi, apoi ma bufneste rasul.
@alina: amr 2 ani si 11 luni
@mihaela: asta incerc sa fac in general. Sa ma bucur si de micile nazbatii. Acum o sa creasca si o sa lipseasca noptile de acasa…
Si la noi a fost dezastru cu somnul, pana a invatat sa mearga ca lumea. Izbea ca un calut in somn.
Cazaturile sunt bonus.
Sa te incurajez umpic. Apoi vine faza cu vorbitul si sa vezi vorbit in somn, trezit si vorbit, mami nu intelege, tipete de frustrare in miezul noptii.