Azi sunt fericita. Sunt fericita in general, dar de fapt, azi simt ca inima mea e prea mica pentru cata bucurie, multumire si recunostinta am in ea. Si mi-e greu sa-mi tin ochii fara lacrimi. Pentru ca Rares merge in picioare. Singur. De azi nu mai vorbim de incercari, de cativa pasi, ci de un baietel care paseste ca o rata baltata prin toata casa si prin tot parcul. Sunt mandra de el cum poate, nu am fost niciodata de mine. Pentru ca a muncit enorm pentru o mica bucata de om. Pentru ca a plans la terapie de trei ori pe saptamana, de la varsta de trei luni. Pentru ca a indurat poate durerea, sau poate i-a fost incomod, sau i-a fost frica sau pur si simplu nu avea chef de exercitii care se repetau de zece ori fiecare. Si de scufundari, unde mai inghitea apa, unde mai plangea. Pentru ca asa mic cum e el a stiut cum sa-mi indeplineasca azi un vis. Si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca avut rabdare cu mine, atunci cand eu aproape nu mai aveam.
In cazul in care nu ne crede nimeni pe cuvant, poftiti:
Si mai poftiti:
Vai Crina cat e de scump…imi vine sa-l pap tot-tot! La cat mai multe plimbari si cat mai putine trante!
Ai dreptate, e un moment unic pentru o mama sa-si vada puiul facnd primii pasi singur. Va imbratisez.
Bravo, Rares, felicitari! Si felicitari si tie, mami!
Felicitari! Grija mare la busituri de acum inainte!
Felicitari,de acuma sa te tii:))
@all: Rares va multumeste. Iar eu ajung tot mai rar la calculator. Pana cand il impachetez si-l trimit la bunica, sa o mai chinuie si pe ea. Mare dreptate ati avut ca-i greu!
E genial! Felicitari multe multe, imi place ca nu e intimidat deloc de noua ipostaza.
Felicitari Rares! Uraaa, baiat mare, gata bebelusenia! Imi place ca este foarte sigur pe el, Eva era mai sovaielnica!