Acusica se termina saptamana alaptarii si eu nu aveam de gand sa scriu nimic. Noi avem o poveste scurta, fara sclipiri de succes, fara final la care lumea sa strige cu lacrimi in ochi: bravo. Mi-am mai exprimat parerea pe ici pe colo, asa ca eram foarte hotarata sa zic pas.
Pana am citit parerea Bogdanei, care mi-a placut si m-a atins. Asa ca here we go:
Mi l-au pus la san la 4 zile dupa ce am nascut. Pana atunci doar muls si hranit cu seringa sau gavaj. Prima data a fost… alta lume. Camera de terapie intensiva se transformase in camera pufoasa de copil, scaunul incomod si rece era fotoliu de alaptat, eram doar noi si atat. Minune, nu alta! Nu a stiut sa suga, a adormit in cateva zeci de secunde, dar eu aveam fericirea in ochi. Povestea s-a repetat in zilele urmatoare. In plus aveam ca actori o doctorita care insista sa alaptez, intr-un mod autoritar, astfel incat am simtit-o ca pe datoria suprema. O cursa in care alergam schiopatand, nu mi se oferea apa sau sfaturi, doar mi se cerea cu insistenta sa ajung la finish. Treaba mea cum. In plus noaptea erau asistente care ma indemnau aproape la fel de frenetic sa-i dau “completare”, ca sa poata sa respecte programul de alaptat impus de maternitate. “Nu e normal sa stea atat la san”. “Masa sa nu dureze mai mult de 15 minute”. Asa am ajuns la o incordare psihica anormala, la rani provocate aproape intentionat, pentru ca doi sani nu erau capabili sa-i dea puiului alimentul minune. Sau cel putin asa credeam eu atunci.
(Poate campania ar trebui sa se indrepte si spre moase si asistente. Ele petrec cel mai mult timp cu proapata mamica. Ele au timp sa mai zaboveasca 5 minute la patul tau, ele iti arata cum sa-ti schimbi sau speli puiul. Ele pot sa te invete in mod repetat cum sa-l pui la san.)
Am venit acasa si nu am stiut/nu am avut puterea/inspiratia… orice sa las in urma cele trei saptamani de sfaturi si sa-mi hranesc bebelusul atunci cand dorea, cerea, plangea… Asa am alaptat doar 2 luni si putin.
Faptul ca nu am alaptat mai mult timp este singurul lucru pe care-l regret, dar nu am ce face acum. Copilul meu a crescut bine si sanatos si cu formula. La urmatorul cu siguranta o sa insist mai mult.
Apreciez foarte mult campania pro-alaptat, efortul cu siguranta a fost sustinut si actiunea e laudabila. Mie personal blogul Mami alapteaza-ma! mi-a adus informatii in plus, pe care sper sa mai am ocazia sa le folosesc. Da, o sa vreau sa alaptez exclusiv pana la diversificare, da o sa vreau sa alaptez pana cand o sa pot, da o sa alaptez in public (nu foarte public totusi 
).
Insa eu nu vad problema asa de radical. Faptul ca nu am alaptat mult timp nu inseamna ca sunt o mama mai putin buna, sau ca relatia cu Rares e mai saraca, sau ca el e mai nefericit, mai bolnav sau o sa fie un copil dezavantajat fata de altii. Nu din cauza asta cel putin. Nici un copil nu se naste si nu creste intr-o lume ideala, in care sa primeasca la parametri de performanta, toate lucrurile de care are nevoie. Nu primeste in toate momentele nici dragoste maxima de la toti cei din jur, nici atentie maxima, nici substante nutritive la acelasi nivel, etc. Nu spun ca nu merita, ci doar ca situatia reala face ca acest lucru sa nu fie posibil. Si de aici ajungem sa fim diferiti.
Biberonul nu ucide. E doar o optiune.
Ah, intotdeauna am fost foarte mirata cum de reusesc mamele sa se imparta in doua tabere folosind ca pretext fie diversificarea, fie potty training, fie alaptarea. Nu a reiesit de nicaieri ca biberonul ucide ci doar ca e de preferat ca mamele sa alapteze. Nu s-a spus nicaieri ca mamele care-si hranesc bebelusii cu formula sunt mame rele ci doar ca multe dintre ele nu sunt informate corespunzator (si stiu foarte bine ca nu a fost deloc cazul tau).
Eu sunt o sustinatoare a alaptarii dar cred sincer ca treaba aia cu copilul mai inteligent este gresit interpretata. Ar trebui poate sa se spuna ca acel copil alaptat e posibil sa fie mai inteligent decat daca nu ar fi fost alaptat, dar nu poti compara doi copii cu gene diferite, care vor beneficia de educatia diferita. E foarte posibil ca un copil nealaptat sa provina din doi parinti inteligenti , genele sa se aseze intr-o constelatie favorabila si copilul sa fie foarte destept, in timp ce unul mai putin inzestrat poate sa suga de la ma-sa mama laptelui timp de cinci ani si nu-l va ajunge niciodata pe primul din urma.
In acelasi timp exista o legatura intre laptele mamei si cat de des se imbolnaveste un copil, nu inseamna ca a mea nu s-a imbolnavit defel, ba chiar a facut mama enterovirozei anul trecut, si cateva raceli anul asta. Din fericire racelile au fost doar cu muci, fara altceva, si da, e adevarat ca multi copii din parc au facut febra, au tusit etc.
Sper ca nu am trimis un mesaj confuz, n-am timp sa-l recitesc si nici sa postez mai tarziu comentariul. Trebuie sa o duc pe miss afara ca se joaca cu niste boabe de fasole si mi-e sa nu si le bage in nas:))
Am comentat deja pe blogul bogdanei insa revin si aici. Concluyiile trase de voi sunt pur si simplu gresite. Iar biberonul poate ucide.
Stiai ca in cayul mamelor cu HIV, biberonul chiar ucide? Un copil a carui mama are HIV si este alaptat exclusiv nu va lua virusul prin lapte. Insa daca acelasi copil primeste completare, prin ulceratiile pe care laptele praf le produce intestinelor, virusul patrunde in corpul copilului si nu, nu il omoara direct, ii da HIV.
Stii cati copii mor in statele lumii a 3a pentru ca nu sunt alaptati? Si pentru ca aceeasi natie de medici cu ai nostri le recomanda mamelor lapte praf, apa aia mizera cu care prepara laptele praf ii imbolnaveste si omoara pe copii. Milioane de copii.
Lucrurile nu sunt asa simple cum par. Iar biberonul, intr o lume ideala, in care mamele sunt informate corect din prima clipa, nu mai este o optiune. Pentru ca pur si simplu nu ai nevoie de el.
A, ca vrei sa intarci la x luni, bine, treaba ta, insa o poti face si fara biberon.
Deci da, biberonul poate ucide si nu, nu ar trebui sa fie o optiune decat in cele 3% din cayuri in care mama nu poate alapta.
@adra_bell: mie sincer imi plac “taberele”. Schimbul de idei si pareri, uneori contrare, mi se pare extrem de constructiv. Mai ales cand e vorba de lucruri asa importante, cum sunt copiii nostri. Nu a reiesit intr-adevar de nicaieri ca mamele care nu alapteaza sunt mame rele, dar eu una nu am citit (e foarte posibil sa nu-mi fi iesit in cale) un rand in care sa se spuna ca nu e sfarsitul lumii daca nu alaptezi. Mi se pare mult mai corecta abordarea ca alaptarea e de preferat, asta insemnand ca nu iti tai venele daca nu ti-a reusit, ci cauti a doua solutie dupa cea mai buna.
@diana: cazul mamelor cu HIV il consider unul particular, in care o astfel de campanie, pro-alaptat e de mare ajutor. Copiii din lumea a treia nu mor din cauza formulei ci, asa cum ai specificat si tu, din cauza conditiilor mizere in care traiesc si e firesc sa creasca mortalitatea in conditiile folosirii biberoanelor nesterilizate, a apei infestate, etc. Cum cresc si pentru ca nu au vaccinuri, medicamente… Si tocmai pentru ca lucrurile si cazurile nu sunt simple am scris postul asta. Tocmai pentru ca nu e o lume ideala. Pentru ca desi sanatoasa, cu lapte (putin intr-adevar) si cu dorinta mare de alaptat, nu am reusit. E clar un esec personal, pe care nu-l pot generaliza, dar mi-e greu sa cred ca am fost sau sunt singura femeie care nu a putut alapta, din diferite motive. Se mai intampla (mai ales la primipare). Si in locul unei mame frustrate care plange ca nu poate da lapte copilului, pentru care masa copilului e un chin, prefer o mama impacata, cu un biberon in mana si un copil linistit si fericit. Si o mama care nu pleaca privirea atunci cand mamicile in parc discuta despre cat de des primeste bebelusul tzitzi. Nu e rusinos sa dai lapte praf copilului. Repet, nu e de preferat, dar in nici un caz, rusinos.
Crina, nu e deloc rusinos. Si asta e primul punct pe lista campaniei pentru alaptare: informarea! Nu e nici o nenorocire c? nu ai alaptat, e o nenorocire ca medicii incompetenti si asistentele sictirite de viata nu te au informat si ajutat. Si chiar e o nenorocire asta. Pentru ca fac asta cu enorm de multe mamici. Daca nu esti super informata inainte de nastere si au si un medic bun pe deasupra, sau un dram de noroc/ignoranta la spusele lumii nu poti alapta in Romania. Asta e realitatea. Si asta incearca aceasta campanie sa schimbe.
@diana: cu asta chiar sunt de acord. Nu caut vinovati, dar cred cu tarie, ca daca as fi fost indrumata corect altfel ar fi stat lucrurile. Sper sa am ocazia sa fac lucrurile altfel intr-o data viitoare
crina, mi-a placut postarea ta, cam asta as fi vrut sa scriu si eu dar nu mi-a ajuns timpul. campania pro alaptare e cat se poate de binevenita si le admir pe fete pentru entuziasmul si determinarea lor. doar ca si eu, mama din alea 3 procente care n-au putut sa alapteze, mi-as fi dorit ca pe undeva pe-acolo, pe bloguri si in presa si mai stiu eu unde, sa apara si ideea asta, ca nu-i sfarsitul lumii daca nu se poate.
eu am avut si informatie, am avut si determinare, ca sa nu zic incapatanare prosteasca, si tot am reusit sa-mi infometez copilul alaptat exclusiv, asa ca ce sa mai zic acum, ca laptele praf e otrava? nu, o sa zic asa cum a fost, ca laptele praf mi-a salvat copilul de la malnutritie (poate chiar de la moarte doamne fereste), iar mie mi-a salvat sanatatea mintala. o sa zic, cum mi s-a spus si mie: alaptarea trebuie sa fie o placere si pentru mama, nu numai pentru copil. si daca nu se poate nu-i sfarsitul lumii.
sustin in continuare ca alaptarea e minunata, atunci cand functioneaza, ca ar trebui sa fie mereu prima optiune si ca mamele care doresc sa alapteze au dreptul la tot sprijinul de pe lumea asta, insa dincolo de asta e loc de foarte multe nuante. mi se pare ca ne pierdem energia aiurea demonizand alaptarea artificiala in loc sa ne concentram pe informare, educare, crearea de grupuri de sprijin, schimbarea mentalitatii personalului medical etc.
diana, si eu sunt de acord ca e o nenorocire ce se intampla in maternitatile din romania, daca s-ar schimba lucrurile cat de putin acolo probabil ca ar fi un pas mare inainte. experienta din maternitate e f importanta, dar nu e singura care face succesul alaptarii. eu am nascut in belgia in maternitate baby friendly, deci tot ce se putea face ca sa incurajeze alaptarea oamenii aia faceau, numai ca n-a fost destul. probleme cu carul au aparut dupa ce m-am intors acasa si stiu ca mi-am pus aceeasi intrebare ca si maria mirabela: totusi eu cu problema alaptatului la ce doctor ma duc? sau macar la ce sectie din spital? teoretic stiam, dar de peste tot am fost expediata rapid, am primit sfaturi contrariante, am bajbait asa vreo 3 luni, timp in care alaptarea mea mergea din rau in mai rau si m-am trezit in final ca slabise copilul! nu dau cifre dar am tras o sperietura sora cu moartea.
acum e adevarat ca in bajbaielile mele as fi putut sa dau peste persoana potrivita, care sa stie sa-mi dea sfaturile alea bune, care sa mearga si sa salveze situatia. n-am dat. asta e, intr-un final am reusit sa ma impac cu situatia (cel putin la suprafata, ca pe undeva ramane o trauma cu care cred ca o sa mai traiesc mult timp).
in concluzie: da, ce e in maternitati conteaza, conteaza si cine te poate sprijini dupa ce te intorci cu copilul acasa si multe altele de care eu nu m-am lovit dar de care s-au lovit alte mame. sunt atatea nuante! si atat de multe de facut.
@capreleirinucai: mie experienta alaptarii mi-a lasat o vina imensa, care acum se descarca prin vise in care toata lumea vine cu biberonul spre copil si eu incep sa tip. E bine totusi ca se descarca. Poate de aceea articolul scris de Bogdana a rezonat atat de bine cu sufletul meu. Acum sustin si mai vehement alaptarea, dar nu eliminand orice alt aspect.
@Pai, daca sustii asa vehement alaptarea, te invit azi in parcul Kiseleff, ca sa te convingi ce si cum promoveaza consilierii alaptarea si, daca vrei sa dai si o mana de ajutor.
Din fata calculatorului e foarte usor de comentat.
Iar blogul meu este un blog de informare si voi informa despre alaptare sub orice forma, nu despre lapte praf (niciodata nu il voi prezenta ca o cale de mijloc sau de ajutor pt mama, ci doar in situatii in care s-a incercat si chiar nu s-a putut).
Se stiu f bine beneficiile laptelui matern, de beneficii ale laptelui praf habar nu am.Stiu riscurile alimentarii cu lapte praf si am vazut cazuri urate, chiar daca unii copii cresc frumos si cu LP, iar ele au fost aduse pe blog ca informatie, nu stiu cate mame care ofera LP (in situatii in care nu necesita introducerea lui) le stiu.Asa ca le pot citi acolo si stiu ce riscuri isi asuma.
Despre sentimentul de vinovatie cu care traiesc unele mame care nu au reusit in alaptare, va invit sa veniti la grupul de sprijin in alaptare, duminica, va vorbi Diana despre el.
Si, da, biberonul este una din cauzele unei alaptari de scurta durata, iar LP este o alta cauza. Sa va spun cate mame am intalnit in parc care au intarcat precoce din aceste 2 cauze?Majoritatea!
Ati inteles totul gresit si l-ati luat ca un afront personal!
Si, ca in orice campanie, e bine sa exista si pro si contra! Ce pacat ca cei pro se imputineaza (sau stau ascunsi)! Si, mai pacat, ca cei contra sunt chiar persoane care au alaptat/alapteaza.Dar, exista intelegere pentru toata lumea.
Sanatate!
ma gandesc la ce ati scris voi si la mamele din parc care n eintrebau de ce nu am venit mai devreme, atunci cand au avut nevoie de ajutor…
toate gravidele au spus ca isi doresc f tare sa alapteze, macar 1 an, dar peste 80% dintre copiii sub 1 an nu erau alaptati… si am intalnit regrete si frustrari in multe cazuri.
Responsabilitatea acestor intarcari timpurii nu este a mamelor! Eu cred ca oricata informatie ai avea, daca nu exista un ajutor competent din partea unui consilier pentru alaptare sau a unui cadru medical informat, ajutor care vina si practic, atunci e f greu…
Cand s-a ajuns intr-o situatie in care o mama nu mai poate alapta, din X,Y motive, atunci suplimentul este folositor, folosit conform cu normele de igiena, normal. Ce incercam noi – sa prevenim, sa ajutam in momente dificile, sa redam mamelor increderea in fortele proprii, sa inlaturam factorii cu influenta negativa.
Intr-adevar cred ca este util sa va traiti si acceptati sentimentele si trairile, sa le lasati sa existe, cred ca in felul asta veti trece peste visele urate…
Uf, poate facem un grup pentru cele care au regrete legate de alaptare, eu chiar am toata intelegerea pentru asemenea experiente…
Irina, asta nu se cheama spital baby freindly. Asa a fost si al meu, iti lasau copilul in camera si …cam atat. Si erau, teoretic, baby friendly. Când vorbesc de informatie si ajutor ma refer la sarcina, nastere, alaptare. Daca doar 2 zile din 10 luni sunt in spital nu inseamna ca gata, si au facut treaba. Ar trebui sa fi indrumata, sa ai si sa stii unde sa mergi daca ai probleme, daca ai nevoie de ajutor. Imi pare tare rau ca ati trecut prin asta, e extrem de important ca mamele care nu au reusit sa alapteze sa inteleaga ca nu e vina lor. Ca intreg sistemul e de vina. Si chair e! Si chiar NU e vina ta.
Crina, da, bebelusi mor din cauza conditiilor grele. La fel cum mor si adulti. DAR sunt milioane!!!! de beblusi care ar putea fi salvati daca ar fi alaptati. E vorba de supravietuirea speciei, mor adulti, mor copii, dar extraordinar de multi copii pot supravietui daca sunt alaptati insa ei mor din cauza ca sunt hraniti cu lapte praf. Deci e o diferenta foarte mare intre bolile care secera si adulti si copii si copiii care mor …degeaba
. Pardon, nu degeaba, pentru nestle si ceilalti
fetelor eu ma aflu intr.o situatie mai ciudata;sunt insarcinata in 34 de saptamani,dar stiu de pe acum ca nu voi putea sa.mi alaptez copilul prea mult,pt ca va trebui sa muncesc sa ne intretinem si asta doar pentru ca nu am vrut sa.i curm viata pt linistea mea.Probabil ca il voi alapta 2 pana la 3 luni si apoi ii voi da lapte praf.Stiu ca pare o cruzime din partea mea dar nu stiu daca ma va putea acuza cineva,poate doar o persoana care nu imi intelelege situatia.
Pe toate forumurile,site.urile se promoveaza alaptarea,dar eu ce sa fac?
Mi.e frica pt viata copilului meu…mi.e teama sa nu gresesc cu alegerea mea… ma lupt deja sa ii ofer un viitor dar nici nu as vrea sa sufere puiul meu pt cativa bani…id meu este anne_marie706,poate vrea cineva sa ma ajute cu vreun sfat….
@Rox: din pacate deocamdata nu pot comenta decat din fata calculatorului (iar comentariile nu vin din eter ci din experienta proprie). Cel putin pe termen scurt. Mi-ar placea sa ma alatur unei astfel de campanii, atata vreme cat imi pot pastra libertatea opiniei. Nu cunosc regulile voastre interne, dar stiu ca multe campanii merg pe principiul un singur mesaj, sau tip de mesaj transmis. In plus mi-e greu in momentul de fata (aproape miezul noptii) sa fac promisiuni pe care nu stiu daca voi putea sa le respect. Mi-am propus insa de mult ca la al doilea bebe sa frecventez cursuri de alaptare.
@irina: total de acord cu parerea ta.
@diana: eu sunt constienta ca marii producatori de lapte isi freaca mainile de bucurie, cand vad cat de multi copii nu sunt alaptati.(nici nu vreau sa aduc aici in discutie borcanelele de mancare, pe care le consider la fel de nocive ca fast-food-ul) Nu cred si nici nu am afirmat vreodata ca alaptarea nu este indicata, sau nu salveaza vieti. Eu am vorbit despre o situatie nefericita care nu trebuie condamnata. O nuanta daca vrei.
@anamaria: exista varianta pastrarii laptelui matern la rece. Cu siguranta pe blogul “Mami alapteaza-ma!” vei gasi mult mai multe informatii. Cat despre frica de alegeri… orice mama le are, in acelasi timp orice mama stie sa aleaga cum poate ea mai bine.
Crina, uite, eu am sa comentez si la Bogdana, poate mai pe larg, pt ca ea a pus problema cumva extern si a fost cam prima care a vorbit dinspre cealalta tabara, chiar daca nu dinauntrul ei. Dar vin si la tine, in primul rand pt a-ti spune ca imi pare foarte rau ca ai avut o asemenea experienta nefericita cu alaptatul si ca nu, nu e o tragedie ca nu ai putut, e o tragedie ca n-ai fost ajutata!! Iar la partea a doua intervin cu doua exemple concrete cum ca nu exista doua tabere si nu e un razboi aici de dus – postarea mea si a Anei (adra_bell): noi amandoua am spus ca sunt de condamnat cadrele medicale si institutiile abilitate sa sprijine proaspata mama si bebelusul si care aleg sa nu o faca! Si nu am cuvinte suficiente sa reiterez acest lucru indeajuns!!!
Eu personal nu mi-am pus povestile alaptarii pe blog pt ropote de aplauze si lacrimi in ochi, imi pare rau daca la asta se reduce totul in ochii celor care au o experienta trista din punctul asta de vedere, mi-am cerut si scuzele de rigoare cand am primit un comentariu in acest sens, eu le-am pus pt a se intelege ca in situatiile in care exista informare si suport, se poate trece peste orice, ca, da alaptarea poate fi optiunea mai grea si mai putin la indemana, mai dureroasa si mai dificila, dar in final este o bucurie imensa. Iar daca eu am putut, cu sprijin adecvat, inseamna ca (aproape) oricine poate. Tot cu sprijin adecvat!!!! Am spus-o pt mamele care vor da peste ce am scris eu si vor avea puterea sa ignore babismele, cadre medicale incompetente si prost-informate, si vor INCERCA, chiar si fara acest pretios sprijin.
Personal, n-am spus in nici un caz si nici n-am vazut la alte fete care au scris pro-alaptat vreo condamnare a mamelor care nu au PUTUT sa alapteze. Din motive exterioare lor – sociale, medicale, educationale. Nimeni nu poate face asta, nu e corect. Dar iarasi nu este corect sa spui ca nu e bine sa ne spunem povestile si sa sustinem alaptatul, doar pentru ca vor exista femei care se vor invinovati si care intr-un final ne vor invinovati pe noi pt ca n-am spus ce era de spus atunci cand ele au avut nevoie. Ce sa facem aici, sa ucidem mesagerul cu informatia?
Laptele praf nu este otrava si personal nu cred ca ucide (decat poate in cazuri extreeeeeem de rare). Este a doua optiune. Si asa ar trebui sa fie mereu. Din pacate mi-e teama ca in Ro ramane prima optiune, iar fara campanii pro-alaptat si de informare, nimic nu se va schimba. Aici nu e vorba de o alegere sau de politica, intre terapie/consolare/suport pt mamele cu sentimente de vinovatie sau incercarea de a oferi informatia pur si simplu viitoarelor mame. Se pot face amandoua, doar ca nu e simplu sa le amesteci.
Si nu, nu e de dorit sa impartim mamele in doua tabere. Pentru ca nu e nimic de castigat, aici nu era vorba de o dezbatere ….
Iar pentru tine un singur lucru trebuie sa te scoate din cosmaruri si sentimente de culpabilitate: Rares este acum un copil sanatos, frumos, inteligent, iar tu esti cea mai buna mama pt el, ok?
@Alina: in nici un moment nu am condamnat mamele care au scris povestile lor de succes in ceea ce prive?te alaptarea. Din astfel de povesti am înv??at mai mult decât din orice pliant. Si nu vad nici tabere opuse si nici r?zboi. Doar opinii u?or diferite. Asa cum acceptam ca doi copii de aceea?i vârsta au greutati diferite, asa e normal sa acceptam si ca doua persoane pot avea opinii diferite.
Iar acum ?tiu ca sunt cea mai buna mama pentru Rares. Numai ca a fost o vreme când m? indoiam de lucru asta. Si e cumplit sa sim?i asta.