De ce am impresia ca a inceput perioada “de aur”? De ce simt ca-l purtam de mana in lumea celor mici ca sa-i aratam cum se foloseste o jucarie, cum se deschide usa de la lift sau ce minunata este o frunza gasita pe alee. Noi i le aratam, iar el le foloseste intr-o poveste aparte pentru fiecare. Doamne cat imi place…

… cum merge el tinandu-ne de-o mana. Niciodata de doua. Doar de una dintre mainile noastre. Cu cealalta isi face vant, sau se tine de haine, sau face “pa”.

… cum urmareste o furnica. Si incearca sa o prinda cu degetul. Si se taraste dupa ea pe alee.

… cum ia o frunza in mana si o poarta ca pe cel mai minunat buchet. Mandru si strigand in bebeluseana: “uite ce frunza fermecata am eu”.

… cum zambeste smechereste atunci cand vede tandreturi intre noi. Ne priveste atent, iar cand ne uitam la el, deseneaza pe fata lui un zambet de “stiu ce faceti!”

… cum chiuie de bucurie cand vede ca ne pregatim sa plecam undeva.

… cum vine si ne iubeste si ne pupa si ne strange de gat. Atunci simt ca inima mea sta sa explodeze de fericire.

… cum se opreste ca o barfitoare langa fiecare copil care plange. Si se uita atent, nu cumva sa-i scape ceva.

… cum suntem noi acum!