Ufff, il am iar in brate! Asa pot sa povestesc despre cat de minunat este Parisul. Ce am remarcat la cea de-a doua vizita in orasul meu iubit: copii purtati in carucioare pana pe la 4-5 ani ( nu mi-a placut, desi imi imaginez ca este destul de convenabil pentru parinti ), jucarii pe care la noi nu le gasesti niciunde, de calitate si la preturi mai bune, haine pentru copii in principal din fibre naturale. Asta am vazut cu ochii inlacrimati de mama. Cu ochii de femeie am vazut parfumuri neinchipuit de multe, haine si pantofi la fel de multe si peste toate astea reduceri semnificative. Am intors capul dupa femei si doream sa le imbratisez pentru ca stiau sa arate ca ne-am nascut pentru a fi asta. Cu ochii de turist am vazut strazi intime unde imi venea sa ma descalt si sa-mi intind spatele, cladiri care ma striveau si culori care ma invitau la dans. Parisul are o muzica ce se aude la fiecare colt de strada, unde gasesti o braserie pitica plina de miros de unt si vanilie.
Orasul asta e o rama potrivita pentru povesti de iubire, iar eu mi-am inramat-o.
Cu toate astea Parisul nu mi-a dat ceea ce mi-a lipsit: doi ochi caprui si imbratisarea unor manute pufoase.
Acum suntem cu toti la mare pentru o saptamana si ne pregatim pentru petrecerea de maine.