Am luat-o razna! Vorbesc cu Rares prin casa. Mult. Sa mentionez ca Rares e la bunici, la 200 km distanta?
Archive for July, 2009
Jul
21
doar Bucuresti
Nu, nu ne-am inecat toata familia in valurile inspumate ale marii. Suntem bine, copilul a supravietuit primei experiente outside the nest. Avem saptamana asta pauza si apoi ne caram la munte. Pauza e mult spus, pentru ca in week-end e planificat motul/turta/sau cum s-o fi chemand. A lui Rares. Asa ca eu sunt doua zile in Marele Gri in timp ce copilul sta la umbra nucului de la alde bu.
Ce face o mama fara copilul ei in Marele Gri? Pai plange in fiecare seara cand intra in camera pustie a copilului, vede episoade bune din Friends, mananca doar ce apuca pentru ca nu gateste, face bagaje, colinda asfaltul moale al orasului. Asa am descoperit ca Magheru e simpatic, ca statia de metrou de la Universitate e renovata si arata foarte bine, ca in magazine sunt reduceri, ca-n Unirii e o parfumerie noua, ca la Eden Spa se face un masaj demential, ca 21 nu mai pleca de la Sf. Vineri.
Maine zbor cu trenul pana la puiul meu.
0
comments
Jul
16
Vorbe bune
Ziua asta o sa o am in minte mereu. Mereu. Cea mai cumplita, nesigura, dureroasa, deprimanta zi din viata mea. S-a intamplat exact acum un an si imi doresc din tot sufletul ca asa sa ramana mereu. Ea, cea mai neagra. Sa nu mai fie nici una ca ea de acum incolo. A inceput de dimineata, cand am intrat la terapie intensiva si Rares avea “staza la stomac”, ii bagau un tub fin pe gura, stomacelul lui nu mai functiona cum trebuie, mi-au zis sa nu-i mai dau lapte si eu am crezut ca lesin de durere. Durere de toate felurile. Apoi am aflat ca staza se mai intampla la prematuri, ca tubul fin insemna gavaj si ca nu se intamplase in realitate nimic iesit din comun pentru un copil ca al meu.
Atunci, atunci si in multe alte momente care au urmat mi-ar fi prins bine explicatii, experiente similare, vorbe bune. Iata-le:
Vorbe bune pentru mama de mic-pitic
- Stiu ca te-ai gandit ca la aproape 9 luni o sa iei patutul si comoda aia care merg perfect cu perdeaua, dar na’, el vrea sa vina mai devreme. Adica acum. Cam pe la 7 luni. Nu-i nimic. Respira adanc si du-te la spital. Dar in sistemul de stat ca la privat inca nu primeste nasteri premature.
- Daca ai bagajul facut ia-l. Daca nu, nu e nici o tragedie, totul se poate cumpara de cineva aproape in urmatoarele momente dupa ce auzi tipatul copilului tau. Celule stem? Lasa pentru urmatorul, pana atunci se lamuresc si ei daca pot salva sau nu.
- Ai nascut? Sa-ti traiasca si sa fie sanatos!
- Ti-ai revenit si nu ti l-au adus la alaptat? Stai linistita, e acolo unde ii e bine in acest moment. In cazul asta terapia intensiva e baby-friendly, lasa preconceptiile pe marginea patului de spital si mergi sa-ti vezi puiul. Stii ca si el abia asteapta sa te vada? Crezi ca el nu e curios sa stie cum arata mamica lui? (lasa fardul, sigur o sa te adore asa cu parul gras si ravasit)
- Spala-te pe maini, pune-ti halatul si papucii de unica folosinta si boneta pe cap. Nu sunt reguli chinuitoare. Sunt ca sa-ti protejeze puiul. Am mentionat ca e ce ai tu mai scump pe lume?
- Lasa-ti imaginile cu bebelusi roz si pufosi la usa. Nu sunt decat amarate de reclame.
- Cauta-ti puiul, sau mai bine roaga pe cineva sa ti-l arate. Uita-te bine la minunea ta!
- Nu te speria de firele pe care le are in loc de hainute. In mare parte sunt senzori care sa semnaleze daca ceva e in neregula. Sunt doua asistente pe tura si probabil peste 5 copii. Nu pot fi cu ochii, pe toti, mereu. E spre binele lui.
- Sunt si perfuzii? Il hranesc. E mic, tocmai a facut calatoria vietii lui din burtica ta pana in sala asta mare si e epuizat. N-are putere dar tot trebuie sa se hraneasca.
- E slab si are pielea translucida? I se vad vasele de sange? Nimic anormal pentru un mic pitic. Fatul depune cea mai mare parte din grasime in ultimele doua luni de sarcina. Iar fix pe astea doua el nu le-a mai vrut “in” ci “out”. Grasimea o va depune aici, langa tine. O sa ai privilegiul sa vezi lucruri pe care alte mamici nu le vad.
- E la incubator? Ai citit mai sus? Vorbeam de grasime. Pe care el nu o are inca. Deci nu-si poate regla foarte bine temperatura corpului. Caldura din exterior o sa-l ajute. Inchipuie-ti ca are o paturica magica pe el.
- Nu poate suge inca? E posibil. Repet: e mic si nu are putere inca. Deocamdata foloseste pompele speciale, vei avea timp suficient apoi sa-l tii la pieptul tau. O viata!
- Gavaj: tubuletul fin pe care il introduce prin gurita pana in stomac. Pare inspaimantator, dar pentru el e o modalitate de a se hrani. Cand va capata putere va papa singur lapte de la tine. Sau din biberon.
- Apropo de asta. Se poate intampla sa pierzi laptele. Sigur nu-ti doresti asta, dar nu e sfarsitul lumii. Toate firmele de lapte praf mari au lapte care incepe cu PRE. Exact, e lapte special pentru mici-pitici.
- Scutece de unica folosinta gasesti, hainute, mai greu dar si alea se pot gasi, iar daca nu si nu, sigur ai papusi de cand erai mica. Dezbraca-le!
- Incearca sa-l duci si pe tata sa-si vada puiul. La ore potrivite o sa-i fie permis accesul. Gandeste-te cat de mult isi doreste sa-si vada copilul. Si vor fi primele voastre clipe impreuna. De neuitat!
- Roaga pe o asistenta sa te mute intr-un salon cu mame care au nascut prematur. O sa-ti fie greu sa vezi cum celorlalte mamici le aduc puii la alaptat. Asa vei putea impartasi experienta ta cu mame care te inteleg perfect.
- RABDARE, RABDARE, RABDARE! o sa cam stai prin spital, dar vai ce companie minunata ai. Se spune ca mici-piticii trebuie sa ajunga si ei la 40 de saptamani de gestatie, ca apoi sa isi ia avantul mai ceva ca Speedy Gonzales.
- E un copil minunat. Si un luptator. O sa vezi ce forta are. Si o sa creasca ca Fat-Frumos.
Va urma…
(Tot ce am scris sunt ganduri din experienta personala. Nu au valoare de criterii obiective. Tot ce am scris m-ar fi ajutat pe mine sa citesc atunci)
6
comments
Jul
15
review de mamica
Suntem la mare de trei zile. Prima noastra vacanta cu copil si prima vacanta la mare a copilului.
Pentru noi a insemnat patut de calatorie (nu agreem cosleeping-ul), bagaje peste masura si si mai multe griji.
Pentru el a insemnat talpi intepate de scoici, teama de a pasi pe nisip, teama de apa, nisip in ochi, urechi, gura, nisip framantat intre degete.
Locul unde suntem cazati face parte din categoria “am fost, ne-a placut, va recomandam”. Si asta pentru ca mi se pare foarte prietenos pentru familiile cu copii. In special cu copii mici si foarte mici.
Complexul e situat pe malul lacului Siutghiol, cu plaja proprie care este populata dimineata in special de carucioare de copii si proprietarii lor. Plaja de la Marea Neagra e cam la 5 minute de mers pe jos, dar dimineata prefer sa merg cu Rares la plaja de la lac, pentru ca suntem primii care ne trezim si trebuie sa fugim cat mai repede din camera ca sa nu trezim tot hotelul. Lucrul pe care-l apreciez cel mai mult este ca din camera iesim direct pe o mica terasa doar a noastra si apoi pe gazonul din fata, pe care l-am luat la controlat fir cu fir. Noi ne putem relaxa pe sezlonguri pe terasa iar Rares isi face de lucru prin iarba. Si mai au si cativa porumbei, lucru nemaivazut pana acum de copilul nostru, cel putin nu asa aproape. Si astia nici nu fug ca smecherii aia din parc.
E si un loc de joaca pentru copii, nu foarte mare dar suficient cat sa-i iei gandul pentru o ora doua de la balaceala. E pentru copii mai mari, noi nu am gasit decat un cauciuc de care ne-am atarnat vreo 15 minute.
De mancat poti manca pe plaja, la terasa, inauntru, cam oriunde. Portii mari, numai bune pentru burti supte de apa iar preturile sunt civilizate, nicicum preturile teraselor din Mamaia sau a restaurantelor de bulevard din Bucuresti.
Camera e una in stil mare, comparabila cu cele in care ne-am cazat in Turcia sau in Grecia la 4 sau 5 stele.
Dar au si cel putin un minus: coltul de la noptiera aia uracioasa de care Rares si-a proptit coltul ochiului. Rezultatul: o plesnitura cu sange langa ochi ieri, acum o buba, un ochi putin umflat si un copil neastamparat. Nimic nu e perfect pe lumea asta.
Daca pana sambata nu ni se intampla nimic major, ca prima vacanta, o sa fim mandri de reusita si o sa ne intindem la mai multe.
5
comments
Jul
14
1 an
Gata, a facut 1 an. Cel mai frumos an din viata noastra. Am crescut toti trei, cate un pic in fiecare zi. Am invatat cum sa ne iubim si cum sa ne lasam iubiti, cum sa ne fie greu atunci cand nu suntem fix trei.
In afara de cum sa schimb scutece am invatat ca nimic nu-mi place mai mult pe lumea asta decat sa fiu cu ai mei, cariera si ambitiile palesc in fata ochilor lor, ca planurile de multe ori sunt bune doar ca sa fie stricate, astfel incat sa-ti faci altele noi, ca sanatatea este darul cel mai de pret, ca sentimentele au fost inventate ca sa fie exprimate, ca lacrimile sunt cel mai bun tratament pentru un suflet impovarat iar speranta poate invia vise prafuite, ca e minunat sa ai propria ta minune. In fiecare zi, in fiecare secunda a noptii.
Vreau sa aiba parte de ceea ce este mai bun pentru el, sa-l pazeasca ingerul pazitor al Celui de Sus.
La multi ani minune! Mami si tati te iubesc pana la soare si inapoi!
13
comments
Jul
13
Paris
Ufff, il am iar in brate! Asa pot sa povestesc despre cat de minunat este Parisul. Ce am remarcat la cea de-a doua vizita in orasul meu iubit: copii purtati in carucioare pana pe la 4-5 ani ( nu mi-a placut, desi imi imaginez ca este destul de convenabil pentru parinti ), jucarii pe care la noi nu le gasesti niciunde, de calitate si la preturi mai bune, haine pentru copii in principal din fibre naturale. Asta am vazut cu ochii inlacrimati de mama. Cu ochii de femeie am vazut parfumuri neinchipuit de multe, haine si pantofi la fel de multe si peste toate astea reduceri semnificative. Am intors capul dupa femei si doream sa le imbratisez pentru ca stiau sa arate ca ne-am nascut pentru a fi asta. Cu ochii de turist am vazut strazi intime unde imi venea sa ma descalt si sa-mi intind spatele, cladiri care ma striveau si culori care ma invitau la dans. Parisul are o muzica ce se aude la fiecare colt de strada, unde gasesti o braserie pitica plina de miros de unt si vanilie.
Orasul asta e o rama potrivita pentru povesti de iubire, iar eu mi-am inramat-o.
Cu toate astea Parisul nu mi-a dat ceea ce mi-a lipsit: doi ochi caprui si imbratisarea unor manute pufoase.
Acum suntem cu toti la mare pentru o saptamana si ne pregatim pentru petrecerea de maine.
3
comments
Jul
10
Ma uit dupa femei frumoase prin naturaletea lor, dupa vitrine cu gust fin de trufe. Si mananc scoici. Si ma gandesc la doi ochi mari si caprui.
1
comments
Jul
08
bocet
Maine plec la Paris pentru patru zile. Superb stiu, pana ieri am dansat intr-un picior. Azi am ochii umflati si rosii ca ceapa aia care nu ustura si-mi suflu nasul in orice gasesc la indemana, pentru ca sirul batistelor l-am pierdut. Cum il vad prin casa cum incep sa urlu: “ce ma fac eu fara piscotul meu? fara pisoiul meu iubit? fara… Rares?” Si mai vine din cand in cand si-mi mai da un pupic fugar si ma strange de gat, el se intoarce la jucariile lui iar pe mine ma apuca si mai tare bocitul. Si Parisul e asa departe. Da, stiu, e minunat, dar asa departe!
O sa fie bine. O sa fie ingrijit. O sa fie intr-o curte mare plina de iarba si nu intr-o cutie de bloc. O sa fie la racoare si nu o sa mai faca bubite de la transpiratie. O sa manance si o sa doarma mai bine. Si Parisul e minunat. O sa am o zi sa ma plimb singura pe strazi nestiute de mine. Sau chiar stiute foarte bine. O sa mananc scoici pana o sa mi se faca rau. Iubesc orasul asta si-l iubesc si mai tare cu mine plimbandu-ma prin el.
… cu toate astea am ochii umflati.
3
comments
Jul
07
rose
Iau in graba buchetul de trandafiri primit de la o papadie minunata. Nu-l puteam rata pentru ca l-am primit de ziua mea.
Il dau si eu mai departe Ancai, pentru ca e nascuta in aceeasi zi cu mine, si doamnelor Ruxi si Andreea pe care le invidiez pentru vacanta pe care o au.
0
comments
Jul
07
cu fundu’-n bagaje
A inceput operatiunea bagajele. Am genti peste tot in casa, liste pe frigider si pe telefoane, plus alte lucruri care sunt in pending: le iau in vacanta, dar inca nu le-a venit randul sa ajunga si in valiza.
Mi-am facut planuri pe zile: ieri bagajul lui Rares pentru mare, azi bagajul nostru pentru Paris, maine bagajul nostru pentru mare. Mi-am suflecat manecile si am purces, cu Rares jucandu-se printre picioarele mele. Cu gandul la tricouri cu maneca scurta sau cu manca lunga, pantaloni lungi sau scurti, nu am observat un mic urecheat care imi scotea tacticos lucrurile din valiza. Lucruri calcate, impaturite la dunga. Am zis ca na’, ce poate face mai mult si m-am cufundat iar in siropuri de urgenta si supozitoare de febra. Numai ca situatia a escaladat in asta:
…si asta:
… si asta:
De pe frontul primei plecari in vacanta, a relatat o mama in criza de timp!
2
comments