Puteam fi orice: manelisti, vagabonti, cersetori, mafioti… Am zis sa o incercam pe ultima si ne-am dus la Verde Cafe. Mai calcasem pe acolo asa ca stiam ca o sa fie placut si primitor. Ada a fost gazda perfecta si ne-a racolat de cum am intrat. Ne-au pus in brate carti si ne-au primit langa ei. Am recunoscut fete si povesti pe care le citesc dimineata intre 11-12, atunci cand doarme Rares. Irina mi-a explicat ca e periculos sa-l pun pe Rares in hamac, pentru ca e prea mic, Sofia mi-a spus ca daca-l asez pe partea dreapta nu mai e asa periculos, se pare ca stanga e cu ghinion, apoi Matei (nu stiu daca Matei 1 sau Matei 2) mi-a imprumutat hamacul lui pret de 1 minut. 1 minut care are 60 de secunde. Secunde pe care le-a numarat un timp, apoi mi-a spus ca are inima mare si nu mai numara, pot sta cat vreau cu Rares acolo. A fost o mafie care ne-a ciuruit cu zambete, zambete si priviri calde.

Tare mi-a placut! Ne mai lasam ciuruiti.