Prima masa a lui Rares a fost de 2 (doi) mililitri. Intr-o saptamana am ajuns la 8. Mese administrate cu seringa sau prin gavaj. La gavaj servea mai mult… cam 15-20 de mililitri, dar asta in a doua saptamana de viata. Iar cu seringa ii dadeam 15 mililitri intr-o ora. O ora. De aici se intelege ca am fost, sunt si din nefericire probabil ca voi fi, o mama crizata in ale mancarii. Mereu am calculat mililitri, am facut proba suptului de zeci de ori. In primele doua luni de cand am venit acasa a luat cam 1500-1700 grame pe luna. Recuperare fantastica. Apoi s-a mai domolit.Atunci au inceput crizele de mama cum altfel decat crizata. Si atunci cand refuza sa mai manace, il fortam. Da, il fortam sa manance. (Primul tir de rosii poate sa fie aruncat). Asa a ajuns copilul meu sa nu se poata alimenta: ii era foame, dar cand ma apropiam cu biberonul de gurita lui, strangea buzele. Ii era frica sa manance. Ne-am dat seama imediat de ce se intampla si doua trei saptamani l-am lasat sa pape fix atat cat a vrut el (e clar ca nu a pus nici un gram pe el). Frica a disparut si a revenit pe fagasul bun.
Cu diversificarea am luat-o lent, tocmai pentru ca aveam experienta tampita de dinainte, asa ca am introdus alimentele de la 5 pana la 7 luni. Si pentru ca la noua luni eu inca imbracam copilul cu hainute de la 3-6 luni, au reaparut crizele. De data asta prin nervi. Cu forta nu i-am mai dat, dar aveam o insistenta in mine de-mi venea sa ma iau la palme. El se plictisea, se enerva, eu ma enervam, el tipa, eu tipam (a doua tura de rosii poate fi lansata). Asa zilnic o masa era urmata de plansul meu si al lui.
In momentul de fata ma lupt cu mine ca sa-mi controlez instinctele astea barbare. Si surpriza (nu e nici o surpriza, dar am zis si eu de dragul naratiunii): in ultima luna copilul a luat in greutate cel mai bine din ultimul timp. Desi e cald, desi papa mai putin, desi e intr-o continua miscare. Asa am ajuns la greutatea neverosimila de 8 kile la 11 luni trecute fix. Mi se pare o realizare fantastica si sunt mandra de el. Trebuie sa precizez ca nu visez la copii grasi, durdulii, numai buni de ciupit de obraji. Dar nici copiii subnutriti nu sunt in targetul meu.
Nota: post scris din dorinta de a nu uita greselile facute. Asta ca sa ma tin cat mai departe de ele.
crinaaaa lasa mai copilul in pace! chiar arata foarte bine rares, nici macar nu pare slab sau ceva. e putin probabil ca un copil sa nu manance din proprie initiativa exact atat cat are nevoie, chiar si atunci cand noua ni se pare ca e foarte putin; mai rau ii faci cu instinctele de indopare. si iti faci si tie rau vazand cat mananca el ca pe un fel de target si stresandu-te daca nu-l atinge.
stai linistita cu greutatea, ca e foarte ok. daca-ti mai amintesti, a aparut o data in pozele de pe blogul nostru o cretofolina blonda foarte adorabila, cam cat sofia. era vecina frantuzoaica (proaspat mutata in polonia), cu o luna mai mare decat sofia, care abia a trecut pragul de 9 kg pe la 17-18 luni! si nu era prematura, ci un copil normal, dar cu alt ritm de evolutie. in rest perfect sanatoasa si vioaie cat cuprinde. so… don’t worry!
Crina, îti spun cu mâna pe inima ca atunci când l-am cunoscut pe Rares nu mi-a trecut prin cap ca ar fi macar slabut. E pur si simplu perfect! Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Obraji bucalati are, falcute bune de pupat sunt, plus piciorusele absolut delicioase. Nu am vazut nimic, dar absolut nimic care sa ma duca cât de putin cu gândul la un copil slabut.Ia o gura de aer, citeste-ti postul asta în fiecare dimineata
)) ?i gândeste-te cât de placut e sa mergi într-o vizita unde gazda nu accepta refuzuri la masa. Apoi gandeste-te ca tre’ sa stai acolo o saptamâna. O luna. O viata 
)
@irina, diana: aveti dreptate amandoua. am gresit si imi pare tare rau de asta. din acest motiv am si scris postul asta, ca nu cumva sa uit vreodata greseala si sa nu o mai repet.
in apararea mea: impulsurile astea veneau din latura emotionala, ca nu mi-am propus niciodata la nivel mental sa-mi fortez sau oblig copilul. dar cat am stat in spital, 3 saptamani medicii imi repetau mereu ca e un copil sanatos dar infometat. INFOMETAT. de mine. si in plus nici nu aveam suficient lapte si nici el putere sa suga. normal ca ma simteam responsabila si vinovata. primul meu copil, prematur nascut…. am fost varza emotional. si starea asta de varza aparea in momentele cele mai tensionate… va dati seama ce a fost daca abia dupa un an am avut puterea sa vb despre asta.
Crinuta, ale mele amandoua au inceput de la mese de 1-2 ml. Catrina este un Panzer. Are 5 ani si gropite in coate. Nu manaca cine stie cat dar asa e felul ei. Sofia are 3 ani si abia, abia 11 kilograme. Are perioade cand mananca in nestire si perioade cand bea doar lapte. E un firicel. Unu’ fara stare. Si asta e felul ei. Eu m-am consolat cu ideea:-) Asta nu inseamna ca nu arunc aproape zilnic cratite cu mancare. Cat despre opinia doctorilor da-mi voie sa cred ca s-au inselat.
@ papadie: asta da telepatie. cred ca am scris simultan una pe blogul celeilalte. Eu nu caut sa-l duc pe Rares la concurs de grasi. si oricum el are un aspect pufos care-l face sa para durduliu. dar una din gratificarea unei mame e asta cu mancatul. asa ca nu am iesit din tipare. cat despre doctori, doamne cate cuvinte poate spuse aiurea pe mine m-au marcat mult timp. iar eu inainte de a naste niciodata nu am citit cu ce se mananca prematurul. nu-mi explic de ce nici acum. stiam ca o sa nasc inainte de termen dar nu m-a dus capul. si sedeam cu laptopul pe brate toata ziua. asa ca totul a fost nou pentru mine. si m-au coplesit/ciuruit
.
in alta ordine de idei: welcome and a big hug from me!
Multumesc si pupaturi²:-) Nu-ti mai pune intrebari acum despre acele stari “speciale”
)
BINE V-AM GASIT!!!