Babydex a pus de-o campanie. Pentru siguranta copiilor nostri. Fie ca ai, fie ca iti doresti esti dator sa te informezi. Si mai mult decat atat esti dator sa-l protejezi. Poti lasa deoparte conceptia romaneasca “mie nu mi se poate intampla”, poti inceta sa umbli cu jumatati de masura si poti sa arati ca dintre tine si pitic, tu esti adultul.
Si copilul tau are dreptul de a calatori in siguranta! Trezeste-te!
0
comments
S-au facut 10! 10 cu un copil minunat pe care-l iubim enorm!
La multi ani scumpul nostru!
7
comments
In bratele tale ma SIMT cel mai in siguranta. Atunci cand calatorim cu masina , in scaunul de masina SUNT cel mai in siguranta.
Asta ar trebui sa-i spuna fiecare bebelus/copil mamei sale.
Imi aduc aminte ca eu si fratele meu eram mici si atunci cand mergeam cu masina ne “bateam” pe locul dintre scaune. El fiind baiat, intr-un final a castigat. Pe atunci ideea de scaun de masina, in Romania cel putin, era de domeniul S.F.-ului. Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata incidente neplacute, dar masina era o Dacie, care din ADN nu putea merge cu viteza foarte mare si parca nici toti vitezomanii si teribilistii nu aveau autoturism.
De cand l-am nascut pe Rares, am insistat ca acesta sa stea intr-o scoica (desi recunosc, la inceput sotul a fost cel ferm dintre noi doi). Chiar daca era un copil nascut prematur, cu greutate mica, am adaptat scoica astfel incat sa suporte bine un drum de doua ore, doua ore si jumatate. Si ii era foarte bine!
Atunci cand mergem cu alta masina, in care nu avem scoica (spre exemplu taxiul) sunt o mama stresata. In primul rand nu sta locului nici o clipa si vrea peste tot (in special orice buton sau maner ce tine de usa). Mi s-a intamplat ca, spre exemplu, Rares sa deschida portiera din spate, in timpul mersului. Norocul nostru a fost ca-l tineam foarte strans si viteza era foarte mica. Dar tot mi-a inghetat sangele in vene. Daca ar fi fost intr-o scoica, nu ar fi avut acces decat la jucariile pe care i le pun in brate. In al doilea rand (mai ales cu taximetristii din Bucuresti) sunt atenta la fiecare depasire mai nervoasa, la fiecare frana sau fortare a semaforului. Mi-as dori sa existe cateva taxiuri speciale, care sa fie dotate cu scaun de masina pentru copil si sa le poti comanda la nevoie.
Acum vom trece la un scaun pentru grupa urmatoare, scaun in care sa poata sta perfect la 90 de grade, unul mai inalt, in care un copil pitic sa poata sa vada si pe fereastra. Dupa ce timp de o luna am citit si am tocit internetul, ne-am hotarat sa achizitionam un Maxi-Cosi. Nu e cel mai ieftin dar nici cel mai scump scaun de pe piata. Incercam sa fie cat mai sigur, dar ne ferim sa platim calitati inventate de un marketing bun.
Ce-i drept nu-l pot feri de orice! Dar macar nu vreau sa-i pun viata in pericol. Daca nu ai un scaun de masina pentru copilul tau… TREZESTE-TE!
3
comments
Prima baita a lui Rares. Dupa ce toata ziua ma uitasem in oglinda sa vad daca-s aranjata ca sa-i placa puiului de mama, vine copilul si vine si ora de baie. Mi-l ia ca pe un pui de mata, mi-l baga in chiuveta si da-i si spala-l. Primul impuls a fost sa-l iau din mainile ei si sa-i dau si doua palme. Nu lui ci asistentei, dar era asa de slab incat mi-era frica sa nu-l nimeresc pe el, cumva.
Am ajuns acasa si prima baita asistata de tati a fost intr-o cadita speciala de bebe, cu picioare pliante…. o minunatie… pana la vreo 4 luni. Atunci Rares a inceput hidroterapia, in cada mare din baie. Si de cum a simtit gustul spatiului si al balacelii, imita cu incapatanare aceleasi miscari in dormitorul lui micut si alb, cu parchet pe jos. Rezultatul era ca jumtate din apa din cadita ajungea pe jos.
Asa ca am facut upgrade la cada mare. Unde am zis sa variem putin si am incercat sa folosim un reductor gonflabil. Doar am incercat pentru ca eram crizati amandoi (recunosc amandoi implica mai mult eu) ca se duce copilul la fund. Desi experimentul cu 4 sticle de 2 litri pline cu apa si puse pe reductor, ne-a asigurat ca un copil de 5 kg nu ia apa la bord.
Pana acum doua zile singurele elemente auxiliare la ora de scaldat erau jucariile si furtunul de la dus, atractie fatala pentru puiul nostru. De sambata avem reductor inel. Prima intalnire dintre copil si scaunel a fost una aproape esuata, apoi mai bine si speram sa fie din ce in ce mai bine, macar cateva luni de acum incolo, cand probabil vom trece la covoras.
L.E. Postul a fost scris la indemnul domnului babydex.
2
comments
Noi… ca tiganul cu cortul. De cand e mai cald afara haladuim prin parcuri si suntem mai mult musafiri pe acasa. Acolo mancam, acolo dormim, ne jucam, ne alergam. Si sfidam cu incapatanare orice lege, hotarare sau ce-o fi ea de a nu calca iarba. Unde e mai frumoasa si mai deasa acolo suntem si noi tolaniti.
Ieri au fost la rand Cismigiul si Herastraul.
Cismigiu: hated. Nu e un parc de mers cu copiii. Iarba de intins… foarte putina si oricum plina de excremente porumbicesti, alei stramte, puhoi de lume ce defileaza ca la mall…
Herastrau: am gasit o intrare dosnica si neaglomerata asa ca ne-am tolanit fara probleme, ne-am bronzat….
In ceea ce priveste calcatul pe iarba, noi numai asa stim sa stam in parc: pe! Si mi se pare aiurea sa-mi interzica cineva lucrul asta atata timp cand nu lasam gunoaie in urma. Asa ca poate si sa ma amendeze, ca noi tot pe iarba o sa ne jucam!
4
comments
Aveam burtica si samburel inauntru si-mi imaginam cum…
… o sa aiba Rares o camera frumoasa si ordonata si razele de soare vor intra gingas pe fereastra ( acum e o camera frumoasa si plina de jucarii pe jos, jucarii pe care le strang in fiecare seara ca dimineata sa le imprastie iar – numai ca mi-e frica sa nu calc noaptea pe ele si sa ma sperii)
… cum o sa-l schimb de scutec si el sta linistit si imi zambeste multumit de gestul caritabil pe care-l fac, eventual apare si un Aleluia pe fundal (acum ori am o jucarie senzationala ori fug dupa el cu teancul de servetele umede)
… cum o sa-l invat eu sa sada frumos la masa, el o sa deschida gurita si o sa mestece elegant ( acum zic saru’mana daca sta oricum in scaun, daca fie si cu pacaleala deschide gura si daca nu-mi scuipa tot afara)
… cum o sa ma plimb eu in parc si o sa citesc atunci cand doarme pruncul (acum… doarme cu taraita in parc si pe carte s-a pus praful)
… cum o sa ies aranjata, cu funda eventual, cu copilul in parc, cu un zambet larg si buze rosii (acum ies in blugi, in blugi si in blugi si nu se pune problema de funda)
… cum o sa fiu o mama odihnita, mereu zambitoare, calma si intelegatoare (spre dezamagirea mea sunt o mama care seara e obosita, care peste zi se incrunta, care-si mai iese din fire si mai ridica tonul)
Unde m-am pierdut?
0
comments
-Doamna draga, cand au iesit primii dinti ai copilului dumneavoastra?
-Nu stiu!
Aia cu nu stiu sunt eu. Rares are doi dinti. I-am vazut ieri. Duminica nu-i avea la controlul prestat in masina. Acum ii are. Dar si el…. Uf ce copil! Sa nu faca el putina febra, sa nu-l ia cu crize de plans noaptea…. nimic. A facut totul pe la spatele ma-sii!
Am o mica banuiala ca iese si al treilea in curand. Oricum la ce mama denaturata sunt probabil ca in curand o sa aiba copilul si masele si eu o sa afirm ca”doar doi”. Daca nu le are deja!
7
comments
Ieri ne-am intalnit cu niscaiva copii blogosferici si mamele lor. Adica: Philip (cel cu covrigul in mana) si Rayan (cel care fugarea o bicicleta) si cu Andreea, mama din dotare, Bianca (cea cu el e o fata) si Alex (cea de o frumusete si o delicatete rapitoare) si Ruxel, tot mama din dotare, Matei (cel abia scapat de boala) si Raluca idem si ea la capitolul mame si Diana (cea cu slingul).
Si Diana a infiintat banca slingurilor si noi ne-am pus pe ales, probat, luat. Am probat copilul, copilul placut, mami placut ca placut la copil, spatele lui mami placut, mami luat.
Iesim azi dupa-amiaza cu el si asteptam pe e-mail impresiile babelor de la magazin.
9
comments
4 mai 2009. A patra vizita la neurolog. Nu am mai avut emotii asa mari pentru ca achizitiile lui Rares sunt evidente. Ca de fiecare data cand mergem la neurolog, Rares trebuie schimbat ori acasa inainte de plecare (de cel putin 3 ori), ori pe drum, ori in cabinet, ori in masina in fata clinicii, cum a fost cazul de data asta. Iar schimbatul include chiar alergarea dupa fundul murdar al copilului… prin masina. Inchipuiti-va un copil pe bancheta din spate, pe burta, cu jumatate de corp atarnand in jos pentru ca se intindea dupa ghete, iar eu incercand sa scot la iveala iar un fundulet roz. Cand am ajuns in clinica toata lumea de la etajul 3 stia ca suntem noi acolo. Tipa, radea, se enerva…
Inauntru a fost cam ca la circ. Intotdeauna dezbracatul si imbracatul e proba de rezistenta fizica si psihica pentru mine. Si nici de data asta nu a fost altfel. Am facut praf orice inseamna hartie, panza si alte lucruri intinse. Apoi a luat-o in patru labe pe canapele si s-a ridicat in picioare de pereti. Cu greu a stat linistit pentru proba cu ciocanelul.
Apoi: puteti sa-l imbracati doamna. Si pune-te doamna si ia-te la lupta cu miezul care ravnea insistent la ciocanelul doctoritei. Pana nu l-a avut in mana nu am putut pune nici un articol vestimentar pe el. Pantalonii i-am pus pe canapea, ghetele pe un scaun, tricoul langa o lada de jucarii.
In timpul asta ma gadila pe la ureche: e foarte bine, a facut progrese uimitoare, in afara de contracturile de la glezna nu mai are nici o problema, e ULTRA BINE. Cand auzi astea despre copilul tau, din partea mea poti manca si pamant. Nu mai conteaza. La nivelul asta, singura “problema” care poate aparea e sa fie un copil hiperkinetic. (dupa umila mea parere de mama anchilozata este deja)
Ne revedem in toamna doamna doctor!
6
comments
Atunci cand sunt cu Rares sunt mamica. Si in comportament, si la haine si la energie. Cand sunt fara el sunt femeie.
Ca mama nu am timp sa ma aranjez, abia am timp pentru strictul necesar cum ar fi igiena corporala si pieptanat. Ma pot imbraca doar in haine destul de lejere incat sa ma tavalesc prin iarba, sa ma aplec de zeci de ori, sa fug cu copilul in brate dupa minge. De machiat nu am timp pentru ca Rares se comporta ca o bomba cu ceas… noroc cu parfumul amplasat strategic la usa. Uneori am timp sa ma dau cu gloss in lift.
Timpul in baie, in care Rares este supravegheat de altcineva inseamna dusuri lungi si parfumate, creme, uitat prelung in oglinda si multe alte nimicuri feminine magulitoare. Asa am timp sa probez, sa ma imbrac pe alese, sa-mi pun un pantof cu toc. Femeie.
Zilele astea am fost femeie.
3
comments