Nu ma plang dar zic: nu mai am timp sa-mi linistesc sufletul. Nu ma plang dar abia apuc sa stau pe scaun atunci cand mananc. Tot nu ma plang dar de multe ori abia imi simt picioarele si tot  de multe ori daca ma asez pe o banca din parc adorm.

In acelasi timp sunt obosita, nervoasa, disperata, fericita, implinita, multumita. In afara de explicatia cum ca sunt femeie (deci sunt extrem de complicata) poate fi ceva legat de luatul pe miriste?