4 mai 2009. A patra vizita la neurolog. Nu am mai avut emotii asa mari pentru ca achizitiile lui Rares sunt evidente. Ca de fiecare data cand mergem la neurolog, Rares trebuie schimbat ori acasa inainte de plecare (de cel putin 3 ori), ori pe drum, ori in cabinet, ori in masina in fata clinicii, cum a fost cazul de data asta. Iar schimbatul include chiar alergarea dupa fundul murdar al copilului… prin masina. Inchipuiti-va un copil pe bancheta din spate, pe burta, cu jumatate de corp atarnand in jos pentru ca se intindea dupa ghete, iar eu incercand sa scot la iveala iar un fundulet roz. Cand am ajuns in clinica toata lumea de la etajul 3 stia ca suntem noi acolo. Tipa, radea, se enerva…
Inauntru a fost cam ca la circ. Intotdeauna dezbracatul si imbracatul e proba de rezistenta fizica si psihica pentru mine. Si nici de data asta nu a fost altfel. Am facut praf orice inseamna hartie, panza si alte lucruri intinse. Apoi a luat-o in patru labe pe canapele si s-a ridicat in picioare de pereti. Cu greu a stat linistit pentru proba cu ciocanelul.
Apoi: puteti sa-l imbracati doamna. Si pune-te doamna si ia-te la lupta cu miezul care ravnea insistent la ciocanelul doctoritei. Pana nu l-a avut in mana nu am putut pune nici un articol vestimentar pe el. Pantalonii i-am pus pe canapea, ghetele pe un scaun, tricoul langa o lada de jucarii.
In timpul asta ma gadila pe la ureche: e foarte bine, a facut progrese uimitoare, in afara de contracturile de la glezna nu mai are nici o problema, e ULTRA BINE. Cand auzi astea despre copilul tau, din partea mea poti manca si pamant. Nu mai conteaza. La nivelul asta, singura “problema” care poate aparea e sa fie un copil hiperkinetic. (dupa umila mea parere de mama anchilozata este deja)
Ne revedem in toamna doamna doctor!
da..stiu ce vrei sa spui prin circul cu imbracatul-dezbracatul..:D eu am mai reusit sa-l potolesc dandu-i o telecomanda, mouse-ul, telefonul si imi pot face treaba linistita..;) totusi lui imi mai ramane sa dea din picioare ca partea de sus poate sta nemiscata…insa, totul e bine cand se termina cu bine..
pai ii dau si eu cate ceva dar dupa cateva secunde isi pierde interesul
welcome to the club! asa e si a mea cea mica, n-are stare o secunda!!!
altfel, bucura-te ca ai un copil activ si sanatos!
@alina: daca tot am intrat in club, da-mi si mie un remediu pt durerea de spate
Si ii multumesc lui Dumnezeu ca e asa!
in primul rand bravo rares! sa fii de la ultra in sus si in continuare!
cu imbracatul si dezbracatul stai linistita, ca la noi chestiile astea se petrec secvential, prin toata casa, in fiecare zi. adica sofia umbla, se jpaca, eu umblu dupa ea, o dezbrac de cate-o chestie, o imbrac cu alta, o mai iau in brate pe canapea sa-i pun sosetele sau pantofii… doar la scos-pus scutecul inisist sa stea intinsa, in rest mi se pare ca scutesc multi nervi de ambele parti cu imbracatul asta itinerant.
da, si eu adopt aceeasi metoda. Ce mai pui ca uneori il sterg la fund prin camera. Doamne si inainte sa-l am pe Rares asa judecam mamicile ‘care le fac toate poftele”. Habar nu aveam eu ca nu e un moft, e doar realitatea.