Rog insistent toate femeile in varsta, tinere sau de varsta mijlocie, atunci cand ne vad pe strada, la magazin, in parc, la biserica, sau oriunde de fapt, sa nu ne mai bage in seama, daca nu se pot abtine de la remarci de genul: de ce-l chinuiti asa?(copilul fiind in sling), de ce nu are fes?, nu aveti un fes sa-i puneti pe cap?, e prea soare ca sa-l tineti afara!, nu va e frica sa-l lasati pe jos? sau in iarba? au trecut toti cainii pe aici! si tot asa.  Ne multumim sa se uite la noi ca la circ, zoo, maimute, etc. si gata! Devine obositor la un moment dat sa tot explici aceleasi lucruri.

Cum alegi sa-ti cresti copilul? Dupa Capraru si Spock? Dupa gura lumii? Dupa instinctul matern?

In cazul meu a fost urmatoarea combinatie: cel mai mult instinct matern, apoi indicatiile pediatrului, am adaugat putin Capraru si Brazelton, iar din capitolul gura lumii am luat doar ce mi-a sunat decent. Cel mai mult lucruri citite pe bloguri de mamici pe care le apreciez.

M-a ajutat cel mai mult indemnul: “Tu esti cea mai buna mama a copilului tau! Uita-te la copil si vei sti de ce are nevoie!”. Nu mi-a iesit din prima, am avut (uneori inca mai am) multe momente de ezitare, dar toate au fost din incapatanarea mea.  Am gresit de multe ori si de tot atatea ori am avut norocul sa-mi dau seama la timp de greseala. Poate as fi putut sa gresesc mai putin. Dar poate si mai mult. Insa toate m-au modelat ca mama lui Rares.

Apoi am avut mare noroc cu pediatra lui Rares (stiu ca-si mai arunca privirea pe aici, dar cuvintele astea nu sunt cu scop de periaj). Poate pentru ca e tanara (si viitoare) mamica, mi-a dat intotdeauna sfaturi de persoana deschisa la minte. Uneori poate prea deschisa pentru fricile mele de inceput. Nu mi-a spus sa infofolesc copilul, nici sa-l indop, nici sa nu-l las sa exploreze in patru labe de teama microbilor, etc.

Capraru & Co m-au ajutat doar sa ma ghidez, ca nu cumva sa pierd ceva din vedere.

Gura lumii m-a enervat cumplit. Niciodata nu am inteles de ce trebuie sa fac anumite lucruri, doar pentru ca asa e bine. Si bunica lui Rares stie ca nu am acceptat sa-i pun copilului caciula in casa, chiar daca ea mi-a repetat insistent acest lucru . Mi-a fost de ajuns sa citesc experientele altor mamici, si din ele sa iau doar ce consider eu ca ni se potriveste. Dar asta cu opritul pe strada si cu sfaturi bagate pe gat nu am sa o inteleg niciodata! Sau cu etichetarea copilului de catre straini. Daca plange: vai de ce esti rau? Daca arunca jucaria: de ce esti obraznic? de ce esti plangacios? … Si a inceput sa ma si enerveze!

Ori sunt eu mai egoista, ori parca toata comunitatea vrea sa participe la cresterea copilului meu.