Nu ma omor dupa bijuterii. Nu caut sa strang colectii de cercei, bratari sau inele. Dar imi plac margelele Lolei. Mult. Rasfoisem de cateva ori catalogul virtual si privirea mi se lipea la fiecare pagina.  Si azi era sansa mea ca sa-mi intalnesc minunatele margele. De o saptamana tot facusem in minte planuri ca sa ajung. Si azi… Rares cu toane. Toane la masa, toane la somn… totul parea compromis.  Numai ca am ajuns. Aproape de sfarsit, dar ce mai conteaza timpul?  Am intalnit-o pe Lola, care este atat de blanda incat Rares era captivat. Si am sirag. De margaritar. Sunt intr-adevar asa cum le vazusem in imagini: lucrate cu grija si cu drag.

Acum visez la… Verano! Multumesc Lola!