De ce invata un copil sa zica mama?… Ca sa te impresioneze. Ca sa ti se topeasca inima atunci cand te striga. Si inima asta, ca fraiera, se topeste indiferent de ora nocturna. Sau de cate ore de odihna are organismul in care ea salasluieste.
E noapte. Si stai si tu ca omul in pat si dormi. De vreo 5 ore. Si bang! Receptorii din ureche aud m-a-m-a. Trinc! Informatia se duce la analizatori. Analizatorii dau informatia cortexului. Cortexul decide ca m-a-m-a e de fapt mama, si ca se aude din camera copilului. Tot cortexul, ca sa se dea destept, zice ca acolo e copilul tau. Aici ratiunea se termina. Pe fir intra inteligenta emotionala (mult mai dezvoltata la femei, aka mame) care incepe sa debiteze cat de mult il iubesti, si ca e mic si neajutorat si dependent de tine. Informatia ajunge la centrii nervosi care manageruiesc muschii spatelui, picioarelor si mainilor. Si te ridici. Se folosesc si niste automatisme, pentru ca de, ochii sunt un pic mai lenesi, si in cateva secunde esti langa patul copilului. Nu e gata, dar ati inteles ideea.
Cum e in familiile in care copilul zice tata?
Pai hai ca-ti spun eu, cum e in familiile astea. Mama se zice doar in caz de nevoie: vrea sa ajunga la ceva si nu poate, a cazut, ii este somn/foame etc. In rest, toata ziua il striga pe ta-su prin casa, si, seara, cand il vede, i se lumineaza toata fata si ma abandoneaza complet. Ta-ta, ta-ta!
Sa inteleg ca sunt variatiuni pe aceeasi tema. Atunci nu ma mai chinui sa-l invat sa zica tata, ca nu obtin nici un beneficiu
Pai il vezi pe tata cum se scurge asa usor din picioare, de la impunatoarea inaltime a celor aproape 1.90m si i se umezesc ochii si gata, s-a predat, face orice zice pitica!