Primesc pe e-mail urmatorul comunicat:
“In zilele de 26-27-28 Februarie – 01 Martie la BABY EXPO – Sala Polivalenta Bucuresti, Bebelusii arata tuturor cum de mici pot fi CAMPIONI la mersul de-a busilea !”
Ar fi interesant sa mergem si noi, ca nota de contrast. Toti patrupezii inainte, patrupedul nostru inapoi!
1
comments
0
comments
Cum poate sa ninga in halul asta cand eu ma pregateam de primavara? Nu ma pot gandi la martisoare, ghiocei si panselute cu viscolul in geam. Si planurile de iarba verde si furnici pe patura? Sau Herastrau, copil, role? Sau copil dormind in parc? Sau pantofii aia care-mi plac mult pe aleile din acelasi parc? Ochelari de soare, banca, ipod si carte? Promisiunea ca-mi iau copilul la hoinareala prin oras? Unde se duc toate astea? … Stiu eu unde se duc, dar nu pot scrie ca mai citeste si mama blogul.
0
comments
Hipopotamul tot hipopotam este. Dar parca incepe sa i se subtieze alura. Am 2 kilograme date disparute si asa si vreau sa ramana. Urmeaza inca vreo cateva.
Decalogul mesei lui mami:
1. nu am mai simtit gust de prajitura in gura de 3 saptamani si incerc sa depasesc starea de sevraj. Cand ma apuca, ma infing in niste stafide, care sunt asa de dulci incat mi se face greata.
2. painea a disparut din peisaj de vreo 2 saptamani, ocazional ma mai infig in niste crackers de secara
3. consum nuci, alune si seminte crude, nesarate. Sunt satioase si provoaca si sete. Si au si chestii bune prin ele
4. ma feresc de prajit
5. nu ma ating cam de nimic ce contine faina de grau
6. 3 litri de apa pe zi
7. in afara de alimentele interzise (cartofi, orez, fainoase, dulciuri) incerc sa mananc normal astfel incat sa nu ating nivele inalte de frustrare si sa uit de starea de gazela
8. minim 3 mese pe zi, cu ciuguliri intre
9. zilnic 2 fructe, nu mai mult
10. nu mai mananc cerealele care-i ramaneau lui Rares 
4
comments
Sa va zicem de Mara. Mara noastra. E o doamna pe la 55 de ani, blonda, care se da cu ruj rosu strident. Terapeuta noastra de bobath. La inceput a fost doamna Mara, acum ne-am obisnuit cu ea si e doar Mara. Mic profil: calda dar rece, lauda dar mai mult critica, usor taie elanul parintilor. Aproape doua luni nu am facut terapie pentru ca a facut buf si si-a fracturat ceva. Azi a venit la Rares. Noi, doi parinti tematori de ochiul critic al ei. Dupa ce l-a supus pe Rares la mai multe exercitii-test a venit verdictul. Tanananammmmmm: e la acelasi nivel cu copiii de varsta lui, la unule lucruri putin inainte. Mai avem nevoie de terapie, mai ales pentru pregatirea mersului biped, dar sansele ca pana la vara sa o fugarim pe mami prin casa sunt foarte mari.
P.S. Happy mom!
6
comments
Avem 7 luni si incepem sa avem fite. Nu mai vrem sa mancam in carucior asa ca am trecut la masuta speciala, pe care am inaugurat-o azi. Avantajul e ca orice incercare de a ne apleca in fata este inhibata inainte de a incepe, de tavita din fata. Tavita pe care sta o lingurita si un castronel gol si castronelul cu bunataturi fermecate ce ajuta bebelusii sa cresca mari.
Deviza mesei: murdarirea este buna. Nu pentru nervii lui mami.
Incepem cu un servetel
Prima lingurita=prima pata
numarul total de lingurite ingerate=numarul total de pete
o burtica fericita
Portret: fost print, acum mitocan
Decalogul mesei:
1. nu folosim baveta, pentru ca o scoate din minti pe mami
2. avem la indemana castronel si lingurita pentru experimentat
3. nu ne stergem la gura in timpul mesei pentru ca ne ia cu bazdaci
4. mami face dus dupa masa
5. tot mami sterge mediul inconjurator
6. Rares stranuta cu mancare in gura
7. Rares incearca sa-si scoata piureul din gura cu degetele
8. Rares incearca sa manance el cu lingurita din mana lui mami
9. mami ramane calma
10. nu acceptam musafiri la masa
10
comments
- Would you be my Valentine?
- Nu!
Si asa am hotarat ca suntem oameni in toata firea si nu ne impresioneaza inimioare, ursuleti, trandafirasi si ciocolaturi. Ne-am plimbat de mana, am mancat in oras, dar NU, nu am sarbatorit nici un Valentine. Pe seara am fost sa-l luam pe Rares de la bu. Si Rares a mormait “ma-ma”. STOP. “Ma-ma”. Desi tati afirma ca a fost un “mea-mea”, copilul sigur mama a vrut sa zica, poate doar cu un mic accent. Si asta fix in ziua in care a facut 7 luni. Eu de anul asta sunt un fan declarat al lui Valentine. Daca el a facut ca baiatul meu sa zica mult asteptatele si repetatele silabe… so i love him. Si o sa ma bucur in fiecare an cu toti pustii care cumpara inimioare, ursuleti, trandafirasi si ciocolaturi.
I will always be a Valentine!
3
comments
Observ ca trombofilia e o doamna foarte cautata. Eu o cunosc. Avem o poveste impreuna. Ce va deveni istorie. Am aflat de ea in saptamana 30 de sarcina. O data cu ea am aflat si ca imortalitatea mea era pe duca. Adica puteam sa mor. De parca nu toti putem sa murim oricand si oriunde. Numai ca daca apare pe o hartie scrisa, parca e mai aproape de tine. Asa ca relatia noastra a inceput violent. Cu ura mea si eterna intrebare “de ce eu?”. Si cu “nu vreau sa mor” soptit noaptea. Banal totusi. Nimeni nu vrea sa moara (in afara de cei cu boii plecati de acasa). Si ca sa fie si mai rau, s-au bagat si rudele ei intre noi: retard de crestere fat, avort spontan sau nastere prematura, moarte materna. Toate astea nu ne-au facut bine, asa ca am mers la terapie. Trebuia sa facem ceva in privinta noastra.
Continuarea relatiei a insemnat sa ne luam de mana, eu si trombofilia, si sa mergem la spitalul Fundeni. Teste, doamna doctor Uscatescu (o doamna deosebita) si clexan. Clexan, fiul ploii. Si mi-am administrat fiul ploii, in fiecare seara, injectabil, dupa principiul mama impunge si eu trag. M-am despartit de fiul ploii doar in ziua in care am nascut, apoi inca trei luni, ne intalneam in fiecare zi la ceas de seara.
Acum suntem bine. Ne toleram, am invatat sa functionam. Din 6 in 6 luni mai mergem la terapie ca sa vedem cum stam cu relatia. Ea nu mai incearca sa-mi atraga atentia, iar eu doar o respect si atat. Si sunt atenta cu ea. Mai un dres de 8 martie, mai o floare, chestii din astea de gagici. Si aspenter la doua zile. Cred ca e suficient deocamdata.
13
comments
Azi iesim din gasca ierbivorelor. Intram in gasca carnivorelor. Asa ca ne punem pe alergat puii si gainile pe care ii gasim prin spatele blocului. Ne-ar ajuta foarte mult daca puii si mamele lor ar fugi cu spatele, dar ne este greu sa credem ca le vom putea convinge vreodata.
0
comments
Ieri a fost frumos. A venit Andreea la noi. L-a cunoscut pe Rares. Rares o place pe Andreea. Mult. A ras cum nu rade nici la noi, parintii lui. In consecinta credem ca si Andreea il place pe Rares. Apoi am stat de vorba ca pe vremurile studentiei. Mult si frumos adica. Eu m-am speriat de Nigeria, ea s-a speriat de chestii bebelusene. Ne-am linistit si apoi am visat. Cum o sa ne deschidem noi o gradinita, apoi ne extindem si ne facem si un after-school. Detaliile sunt deja puse la punct, mai avem nevoie doar de bani.Dupa ce a plecat ma simteam ca venita de la spa: zambareata si relaxata.
Ne pare rau ca Andreea e maritata. Era buna de nora: frumoasa e, desteapta e, la teste nu o mai supuneam pentru ca o cunosc deja.
2
comments