Ieri am fost cu Rares in parc. Si cum mi-am uitat cartea acasa, nu am avut altceva de facut decat sa ma uit la oameni. Mai ales la celelalte mamici venite in parc. Majoritatea s-au strans intr-un grup de 12-13, cu carucioarele din dotare, iar restul (cateva) se plimbau sau stateau singure pe alte banci. Printre ele… si eu. Nu am nici un grup de mamici de parc. Mai vorbesc cu una singura, cu care ma intalnesc destul de rar. Nu-mi fixez orarul dupa ele, ci dupa Rares si treburile din ziua respectiva. Dar in parc… sunt singura. Eu cu caruciorul meu si cu copilul propriu. Si cred ca asa imi si place sa fie. De obicei Rares doarme, iar eu folosesc timpul ala ca sa citesc, sau sa ascult muzica, sau sa povestesc la telefon. Discutiile specifice de maternitate le port pe blogul meu sau pe cele ale altor cateva mamici. Si le gasesc suficiente. Dar ce voi face peste cateva luni, atunci cand Rares va vrea sa interactioneze cu alti copiii? Nu vreau si nici nu pot sa-l las sa se joace singur. Copiii de varsta lui vor avea gasca mostenita de la mamele lor. Stiu ca un copil e o “vaselina” buna pentru a lega noi relatii, dar tot mi-ar fi de folos niste metode de patrundere intr-un grup deja cristalizat.
Totul o sa vina de la sine, o sa vezi. Si eu am fost solitara la un moment dat, pana intr-o zi cand m-am integrat intr-un grup super misto, de mame de acelasi nivel intelectual ca si mine (deci aveam ce discuta), cu care am ramas si acum in relatii bune, ne-am imprietenit, copiii se joaca impreuna, am ajuns sa ne facem si vacantele impreuna … Nu mai zic ca exista zilele de nastere ale copiilor cand nici una nu concepe sa-si serbeze odrasla fara toata gasca. Iar pentru Rares va fi foarte important sa interactioneze de la inceput cu alti copii. Vei vedea ca va evolua altfel, va fi mai sociabil, va sti sa imparta, va sti sa se lupte si sa se impuna, dar va invata si sa-i fie dor de prietenii lui si abia va astepta sa-i revada de fiecare daca cand va merge in parc. Copiii in interactiune cu alti copii cresc mai armonios. Eu nu sunt de acord cu parintii care-si tin copiii numai printre adulti.
Zambeste. Pur si simplu. Zambeste si priveste in ochi persoana careia vrei sa te adresezi. Nu ca n-ai face asta deja in viata de zi cu zi. Vreau doar sa spun ca e atat de simplu. Zambesti, te apropii, admiri copilasul, intrebi ceva despre el…Sunt convinsa ca sunt lucruri pe care ai vrea sa le afli. Si de aici pleaca discutia…Pe mine deja ma amuza la un moment dat cand se apropia cineva si in loc de “salut” auzeam “ce bebe dragalas! cat are? si cate kg?”…Mie imi placea sa vorbesc cu alte mamici in parc (acum lucrez), ma simteam mai putin singura, mai primeam incurajari, ma mai eliberam de frustrari si oboseala. Si pentru copil e important sa intre in contact cu alti copii.
Mie acum chiar mi-e dor de mamicile din parc. Cu cateva mai vorbesc la telefon, ne mai vedem in weekend…E placut!
Cred ca se va integra singur natural. Copiii la vârsta asta se adapteaza foarte usor. Din pacate, uneori, mult prea usor. Pentru ca în parc e cam greu sa filtrezi cu cine sa intre în contact si cu cine nu.
@ Andreea: sunt perfect de acord cu tine. De-asta nici nu vreau sa-l izolez. In nici un caz. Problema e la mine, nu la Rares
. In momentul asta nu ma trage inima sa-mi iau caruciorul si sa ma duc in grupul mamicilor. Mi se pare o pierdere de timp. Dar probabil ca e dragut. O sa ma gandesc la asta. Dar cum ochesti grupul in care ai vrea sa fii? Sau mergi pe nimereala?
@adelamaria: eu deocamdata consider timpul din parc ideal ca sa fac lucruri pe care nu mai am timp sa le fac( sa stau linistita cu o carte in mana, sa-mi pierd privirea cine stie pe unde…). Dar nu pot sa zic ca nu ma atrage ideea unor relatii asa cum le descrieti voi. Nu le-am privit asa pana acum.
@anatati: in primul rand bine ai venit, nu cred ca te-am mai vazut pe blog pana acum. Sunt convinsa ca Rares va socializa foarte usor si vreau si sa-l incurajez sa fie asa.
Hai, bine, na! Pentru tine si pt Rares ma apuc si eu sa fac un copil si ne facem propriul nostru grup de mamici!
Acum, imi mai trebuie sotul din dotare (dar din departare). Pup
@ Andreeas: as recomanda sa faci cel putin doi din prima, ca sa fie grupul mai mare. Si o sa ne vedem in Tei, ca acolo e bine pentru amandoua. Si eu o sa-ti dau sfaturi si tu o sa incepi sa ma urasti, si se duce de rapa tot grupul nostru
. Si iar o sa ma plimb singura prin parc. Dar de dragul copiilor pe care inca nu-i ai, am putea incerca. Asa ca get your husband back.
Nu stiu cum faci. Cum spuneam, vine de la sine. Si poti sa-ti dai si tu seama ce fel de persoane se afla in jurul tau. Le auzi vorbind, discutand … nu stiu. Eu n-am cautat nimic in mod special, m-am trezit ca am schimbat o vorba cu una, o vorba cu alta, ele doua faceau parte dintr-un grup, apoi m-am integrat cu totul in grupul respectiv. Si s-a nimerit sa fie numai femei misto. Oricum, 80% din discutii se rezuma la copii, ca doar n-o sa discuti de kant sau Shopenhauer.
@Andreea: nu stiu de ce dar ma asteptam sa apara cumva kafka in comentariile astea
. Stiu ca ai dreptate, dar eu speram la un ghid de genul “motherhood for idiots”, un mic secret care sa ma scuteasca de chinul analizei care oricum imi umple viata: au carucior cu 3 roti, sau poarta geanta pe umar si nu prinsa de carucior. Dar se pare ca trebuie sa o fac hard way si anume cu neuronul 
.