Mama, mami, mamico, mamos.. ori mai fi si altele inrudite, dar nu-mi trec acum prin minte.
Viitoare mamica. Proaspata-mamica. Mama si copilul. Lapte matern.
Cand naste, o femeie devine mama. Copilul e dependent de mama.
Cand ai nascut? Cum ai nascut? Te simti bine? Te-a durut? Ti-a fost frica? Cum a fost cand l-ai tinut prima data in brate? Te descurci cu el acasa? Te mai doare operatia? Esti obosita? Cat stai acasa? Ti-e greu cu copil mic?…
Oare ii e bine? Oare i-a fost frica? Oare e obosit? Oare cum a fost cand l-a tinut pentru prima data in brate? Oare ii e greu? … Oare cum ii e lui tati? Oare era nervos cand iubita/sotia aducea pe lume copilul lui? Ii transpirau mainile? Batea din picior? Se gandea la flori sau isi dorea ca cei doi/trei/patru…. sa fie bine si sa-i vada?
Organismul unei femei o ajuta sa devina mama. Hormonii bata-i vina care secreta fel si fel de substante. Si mai ajuta si instinctul matern. Plus ca a purtat luni bune viitorul pui in burtica.
Dar cum ajunge un barbat tati? Ce il ajuta ca din momentul tipatului primordial al bebelusului, pe care nici nu-l aude, sa devina tata? Parca ar fi buni niste hormoni!
Mama este cu siguranta foarte importanta pentru copil. Asta scrie in peste 3677428765 de carti. In tot atatea carti tatal trebuie sa sprijine, sa ajute, sa aline, sa alinte prospata mamica. Cati il intreaba insa cum si ce simte el? Cand are timp sa se gandeasca el cum si ce simte? Oare vrea sa se duca la servici sau ar sta ore in sir sa-si priveasca bebelusul dormind, mancand, plangand, jucandu-se? Oare este si el ingrijorat cand are putina febra?
Sau ce simte tata cand fata lui naste, cand copilul lui are copil? Cum se simte un tata cand baiatul lui are un copil? Ce simte un bunic?
Nu am raspuns la nici una dintre intrebari. Mi-am adus aminte doar de tata.
Asa e Crina, tatii sunt un pic neglijati. Dar pe de alta parte greul cel mare nu ei il duc, deci cumva este de inteles. Conul de umbra este insa exagerat si anacronic, ramas de pe vremurile in care tatal era mai mult un vizitator in viata copilului … aici lucrurile se misca un pic altfel si, poti sa crezi?, exista chiar grupuri de sprijin pt tatii cu PND!!! Nu stiu care e recurenta pe partea masculina la despresia post-natala, dar ma bucur ca societatea macar ia la cunostinta. Iar tati al nostru a fost implicat 100% inca de la inceput, fetele l-au stiu de tati de cand erau in burtica si el participa egal la tot ce inseamna viata noastra … asa ca suntem niste fericiti.
Si eu am incercat sa-l implic pe baba in multe dintre activitatile copiilor, de a le face baitza, imreuna cu mine, seara de seara, pana la a se juca cu ei, mai nou in a-l lua pe Rayan de la gradinita din cand … In fiecare zi ii proptesc pe copii in bratzele lui si le rezerv cateva minute bune de intimitate ca intre barbatzi.
Hmmm… asta e unul dintre cel mai frumos moment al zilei:cand ei se joaca ca intre barbatzi. Imi place sa ma retrag si doar sa privesc. Abia astept sa-i aud ca pleaca la fotbal.
Sau la gagici … hehehehe
Iti spun eu ca nici atunci nu-ti va conveni, asculta-ma pe mine!