Suntem de doua zile in Marele Gri. Bagajele sunt desfacute, bradutul despodobit iar a sarmale nu mai miroase de mult. Ne putem aseza la povestit.

Craciunul: 3 cete de colindatori, dintre care una formata din 27 de persoane cu varste de la 5-6 ani pana la 40-50 (estimarile imi apartin); 29 de persoane venite in casa alor bu sa primeasca minunate daruri de la Mos; nenumarate cadouri pentru Rares care anul asta i-a luat fata Andreei la cantitate; copil racit; arbore genealogic la masa de Craciun: bunicii mei, bu, noi si Rares, plus unchi, matusi, verisori; sarmale; mami si tati mers la patinoar; mami buf; sarmale; multe jocuri de wii; sarmale;

Revelionul: copil cuminte care a dormit toata noaptea, in ciuda pocnitorilor care bubuiau la geamul lui; amabilitaturi; sampanie; artificii; sarmale; stingerea la ora 2;

Concluzii: Ne-a dat putin peste cap schimbarea de mediu dar ne-a prins bine. Rares a invatat sa rada mai mult, si-a format si niste anticorpi, am reusit sa ne integram toti trei intr-o masa de oameni care ne sunt rude si prieteni.

Urmarile: Rares nu mai vrea in leaganul personal, vrea in brate exclusiv, vrea mai multa joaca.