The next Michael Flatley:
Archive for January, 2009
Jan
30
Durerea de basca
Azi ne facem vaccinul de 6 luni. Abia asteptam sa scapam de el pentru ca vrem sa mergem la bazin. Cada nu ne mai e suficienta pentru plonjoane, intoarceri si alte smecherii. Cu mancatul stam foarte bine, in afara de faptul ca in ultimele trei saptamani nu am luat nici macar UN gram. In general avem o atitudine mi-se-rupista. Adica ne cam doare-n basca!
0
comments
Jan
29
Hipopotamul se face gazela
Rog insistent ca toate blogurile cu tenta culinara sa iasa singure din Google reader-ul meu, ca pe mine nu ma lasa inima. Rog toate retetele de saratele, torturi, clatite, painici impletite, pe care am invatat sa le fac in ultimele trei luni, sa se stearga automat din mintea mea. Rog toate poftele de dulce, foarte dulce si foarte foarte dulce sa dispara si ele. De aseara intram la regim hipocaloric, exercitii in fata televizorului si incercarea de a imita fotomodelele doar prin faptul ca vom bea apa plata cu lamaie. Va fi un drum greu, plin de suspine, cu numeroase caderi. Oamenii ma vor opri pe strada ca sa-mi ofere incurajarile lor, copiii ma vor lasa sa stau in picioare in autobuz, ca sa contribuie si ei cumva la devenirea mea.
De azi deschid un nou capitol numit: Hipopotamul se face gazela. Orice sfat, incurajare, sut in fund, sunt binevenite.
0
comments
Jan
29
Vanturi de Dorobanti
Zilele astea am tot fost prin zona Dorobanti. Aceeasi ca-n vremurile bune. Masini multe si scumpe, blonde multe, telefoane pe mese, densitatea fitelor pe metru patrat destul de mare. Din asta am inteles ca nu suntem cu totii egali in fata crizei. Unii sunt mai egali decat noi si o privesc pe duduia criza din spatele unui geam bine spalat dintr-o cafenea cu scaunele spre strada. Zona sus amintita pare o enclava privilegiata si cu atitudine anticriza. Spre binele celor care frecventeaza cafenelele simandicoase sper ca nu-si scot ultimii bani de pe card ca sa-si plateasca o cafea fierbinte si apoi mananca toata saptamana la cantina la Drept. Unde mancarea e de altfel foarte buna, dar n-are prestanta decat in randul muritorilor de rand.
0
comments
Jan
28
Cetatene… iei?
Acum trei ani?…Nu! N-am avut emotii. Doar cu vreo saptamana inainte am plans pentru ca urma sa-mi schimb numele. Dar in ziua aia? Nu. Nici macar o emotie cat de mica. Stiam ca urmeaza sa fac un lucru foarte bun pentru mine. L-am luat de mana ca si cum am fi fost intr-una dintre zecile noastre plimbari pe aleile din Herastrau. Si am zis amandoi Da. Si ne zicem da tot timpul de atunci. L-am intrebat si aseara daca mai vrea. Aproape adormit a zis DA.
Te iubesc!
4
comments
Jan
26
La naiba, tampeste!
Nu cumpar. Dar nici nu pot sa nu-mi dau cu parerea.
La naiba, tampeste!
Incep cu finalul pentru ca fix asa citesc revistele pentru femei. De la sfarsit. Singurul lucru palpitant mi se pare surpriza pe care ti-o rezerva pagina de dinainte. Daca sunt reclame, articole sau poze. Ai o sansa din doua sa fie reclame. Iar cand sansa e una cu litere, articolele sunt de multe ori umilitoare: cum sa-l cuceresti, cum sa fie al tau, cum sa slabesti o tona in 2 minute, sau cum sa faci exercitii pentru fese stand pe scaunul de la birou… De ce sa-l cuceresc si sa nu ma las cucerita? De ce sa-l fac al meu si sa nu-si rupa el gatul ca sa fie? De ce trebuie sa slabesc o tona? Ca sa incap in rochia de la pagina x, rochie care ar sta pe mine doar daca as fi baut apa plata cu lamaie de la nastere pana in ziua de azi? Si vreau sa o vad pe tipa/femeia/fatuca/gingasa care in timpul unei sedinte sau in timpul orei numara 3 serii de cate 10 contractii. Si mai faci un test, doua, ca sa afli daca esti salbatica, romantica sau tuta si ajungi la cuprins. Si uite si coperta din fata si gata-i revista. Ce ai castigat? Antrenament la degete, acuitate vizuala si parerea de rau ca in loc de 2-3 merdenele ti-ai luat o glossy.
Revistele de acest gen au acelasi efect ca si papusile Barbie: uniformizarea. Contureaza standarde greu de atins pentu multe dintre noi/ele. Daca intri in tipar, esti fericita si mai cumperi si urmatorul numar. Daca nu, cumperi totusi o merdenea si astepti solutia salvatoare (10 pasi ca sa-l gasesti pe Ken…) in acelasi numar viitor.
Poti vota acest post in doua minute. Sau nu.
3
comments
Jan
26
Frizurofobie
Unde o fi leapsa aia cu frica atunci cand ai nevoie de ea. Vreau sa ma tund dar mi-e frica. Ar fi bine sa ma tund si tot mi-e frica. Ma agat fara nici un motiv de tunsoarea tampita pe care o am. Pe care mi-am facut-o de cand am nascut cu forfecuta in fata oglinzii din baie. Am programare, am dorinta, dar n-am curaj. Si nici copilul nu o sa fie incantat. O sa creada ca-s cine stie ce tanti care se tine de gat cu taica-su. Asta daca o sa ma accepte significant-ul. Daca nu o sa umblu de bezmetica pe la metrou. Bezmetica tunsa.
Ma intorc acum de pe miristile pe care am umblat in paragraful trecut. Ma intorc in realitatea plouata de azi. Mi-e frica sa ma tund.
0
comments
Jan
25
Narcisism
Urmatorul scurt metraj participa la premiile “Scutecul de aur”.
Nominalizari:
Rares: cel mai bun actor intr-un rol principal
Oglinda: cea mai buna actrita intr-un rol secundar
Balutele: cele mai bune costume
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
Vom reveni cu detalii de la ceremonia de decernare a premiilor.
0
comments
Jan
23
Bebelusul fantastic si Marea supa
Bucuresti. Orele 12 trecute fix. Bebelusul fantastic se pregateste pentru o noua lupta. Dupa ce s-a luptat in apa cu 5 scufundari (dintre care 2 plonjoane si o intoarcere subacvatica), dupa ce a suportat cu stoicism o repriza de masaj si una de exercitii, proaspat imbaiat si schimbat, trage aer in piept. Baga trei degete in gura sa-si verifice gingiile. Totul e in regula. Gata. Acum se va intalni cu Marea Supa (e mare pentru ca azi e imbunatatita cu cartof).
Mai intai se ia in piept cu Servetelul buclucas.
Apoi isi umezeste buzele…
Si lupta cu Marea Supa a inceput. Nu va putem furniza imagini, deoarece luptele au fost sangeroase (de fapt portocalii). Si s-au luptat pret de zece minute, minute in care Bebelusul fantastic s-a napustit asupra castronului in care salasluia Supa.
Bineinteles ca cel mai destept a cedat:
Nici Supa nu se simte mai bine avand in vedere ca nu a mai ramas nimic din ea.
In final va oferim zambetul invingatorului:
5
comments
Jan
22
American idol
De ceva vreme la Homeplex ruleaza “American Idol”. Ne tavalim de ras cand vedem si auzim toti “talentatii” Americii. Pe langa asta sunt unii de care mi-e mila. Si asta pentru ca visul american e uneori tampit. Acest vis maret a creat o societate care mie mi se pare usor deraiata. Ii face pe oameni sa traiasca intr-un balon de spuma. Spuma lui “pot fi orice si oricine”. Ei bine nu-i asa. Nu putem fi in top decat daca avem calitatile necesare. Pot incerca sa fiu mai buna decat sunt. Dar nu pot ajunge o mare cantareata, daca eu nu am abilitati decat de a canta in baie (asta ca sa revin la ideea emisiunii). Asa ajung acolo oameni care abia pot vorbi clar si sunt extrem de surprinsi atunci cand sunt respinsi. Lumea lor se prabuseste. Stiu ca astfel de oameni se regasesc peste tot in lume, numai ca in Statele Unite ale Americii numarul lor este mult mai mare.
Hmm, i’m not an american fan!
0
comments