Draga Mosule,

Vreau sa-ti multumesc pentru ca m-ai ajutat anul trecut sa le fac o surpriza lui mami si lui tati. Noi ne-am chinuit si am pus cadoul sub brad, dar mami l-a deschis abia pe 31 si atunci  s-a dus fuguta la tati sa-i spuna ca m-au primit pe mine. Tu ai vazut ce fericiti erau? A meritat asteptarea. Anul asta am facut ce mi-ai zis si am crescut mare. Inca nu m-am oprit din crescut.

Acum vreau sa te rog sa ma ajuti din nou. Vreau sa faci astfel incat sa vad mereu ochii lor plini de fericire. Pentru asta tu sa-mi aduci sanatate, ca de restul ma ocup eu. Am invatat niste miscari cu celofanul care ii dau pe spate. Zambetul lor e mai delicios decat biberonul cu lapte, decat marul copt si chiar fata de pumnisorii mei.

Jucarie nu, nici hainute. Vreau sa le duci  fiecaruia  (mami, tati, toti bu, uncu …) ceva din partea mea: un zambet, o privire smechera, o strambatura…. gasesti tu ceva. Daca faci asta Mosule, eu promit ca o sa ma chinui sa pap tot marul ala care nu-mi da pace.

Si inca ceva! Ca sa nu stie nimeni de intelegerea noastra, atunci cand o sa ne intalnim fata in fata eu o sa ma prefac uimit ca te vad, asa ca pentru prima data. Tot atunci o sa fiu uimit si cand o sa vad cadoul de la mami si tati, cu care m-am jucat deja, dar mami tot insista sa mi-l puna sub brad.

Imi pare rau ca nu am scris o scrisoare, dar stii ca sunt bebelus si nu ma pricep la  prea multe lucruri. Sa ai grija de tine si de Rudolph!

Cu laptic la gura,

Rares!