Stim, stim. Am tras un mic chiul. Am fugit din curtea blogului si am hoinarit. Cel/cea care nu a facut asta niciodata sa arunce cu piatra, bolovanul, tastatura.
Pentru inceput ne-am intretinut cu cei doi bu materni. Bu si bu ne-au facut rafturi noi in camara, paine de casa si ne-au ascuns tacamurile din bucatarie. O rugam insistent pe bu sa ne spuna unde a pus spumiera lui mami, pentru ca face crize.
Apoi ne-am intretinut cu uncu (unchiul matern) aterizat din tari putin mai calde decat a noastra.
In continuare a venit Andreea, care ne tinea de mana cand dormeam. Si care ne-a explicat clar ca elefantul primit cadou de la noi nu ii foloseste. Ea nu se mai joaca cu “astfel” de jucarii. Acum are un bebelus care are biberon, olita, pampersi si haine care noua nu ne mai vin.
Asa am ajuns in momentul vorbirii cand mami a terminat faimoasa curatenie de Craciun. In afara de perdelele din bucatarie care fac acatiste sa vina cineva sa le scoata din cada plina de apa si detergent. Dar mami nu se lasa induplecata.
Ne motiveaza si noua cineva absenta?
Fie, treaca de la noi, daca ati facut pana si curatenie de la Craciun, si ati fost atat de harnici va motivam absenta. Dar sa nu se mai repete!!!
Parol ca am facut, asta daca nu se pun la socoteala perdelele ce zac in cada.
Sigur, sigur…desi ma intrebam asa in barba ce s-o fi intamplat in afara blogului…da’ acu’ m-am lamurit!
Sper ca intre timp s-a ocupat cineva si de perdele….nu de alta da’ sa nu raceasca in apa rece…:)
Intre timp sunt uscate dar necalcate. Asa ca vecinii de vizavi au o vedere clara in bucataria mea.
Invidie. Atata zic (din nou). Eu una nu reusesc sa dau de cap unei asemenea curatenii aprofundate. Din motive de lipsa de ajutoare. Asa ca stau pe blog(uri)
D.
Nici eu nu am facut singura. Am avut ajutoare. Fara ajutor mi-ar fi fost extrem de greu.