-Nu pot sa cred ca dupa atatia ani ma mai intrebi asta! Cum adica ce vreau? Ce lista? Ce dorinte? Tu nu stii asta? In toti anii astia te-ai descurcat atat de bine. Si acum? Vrei sa-mi pun cele mai pretioase vise pe o bucata de hartie ordinara, sa le scriu cu un pix banal si intr-un final sa ajunga o hartie prafuita uitata printre maldarul de reviste? Sa ajunga visele mele prafuite si banale? NU!

- Nu e banala, nu e ordinara, nu e prafuita. E o realitate. Si ce te deranjeaza? Asa fac toti oamenii.

- Gresit. Copiii nu fac asta din simplu motiv ca nu stiu sa scrie. De ei cum afli? Gasesti scuze acum. Stiam ca ai puteri magice si stii fara ca eu sa-mi tavalesc cateva grame de suflet in pasta albastra sau neagra. Ce se intampla cu tine? De ce te-ai schimbat? De ce nu mai esti asa cum erai cand eram mic-pitic? Joc si surpriza. Acum imi pari obosit, grabit si stresat de cadourile pe care nu le gasesti, de timpul putin, de parinti mai mofturosi decat copiii lor.

-Sunt asa cum ma vrea fiecare. Tu ma vezi acum grabit si ingrijorat. Cum crezi ca ma vede Rares?

- Magic!

-Acum stii ce vrei de Craciun?

-Stiu!