A intrat cineva pe blog cautand “reflexe de Mos Niculae”. La o prima gandire am zis ca se refera la reflexele lui Mos Niculae, care presupun ca si le activeaza cel mai devreme pe 15 noiembrie si dureaza pana maxim 6 decembrie. Apoi intra in latenta ca sa si le reactiveze la anul.
La o a doua gandire mi-am dat seama ca majoritatea parintilor, si in special mamicile, sunt dotate cu acest reflex. Reflex ce ne face sa cautam frenetic un dar pentru copilul, sotul, iubitul, mama, fratele… nostru drag. Si dam peste cap magazine, piete, site-uri si ne bucuram din momentul in care l-am platit, numai la gandul si speranta ca-i va place cadoul. Tot reflexul asta m-a facut sa ascund cele doua jucarii cumparate pentru Rares. Si nu oriunde, ci in dulapul de haine pe raftul de sus. Ce mi-am imaginat eu? Ca va cauta un bebelus de 4 luni si jumatate prin toata casa, in cele din urma ajungand la mine in sifonier? Numai ca a fost un gest reflex, mostenit probabil de la mama care se chinuia sa adaposteasca daruruile prin cele mai minunate locuri, doar doar nu le gasim (eu si fratele meu). Si se ridica din pat, in noaptea de Sf. Nicolae, se ducea la ghetute si incepea sa impacheteze cadourile in pungi de ciolofan, care miroseau a vopseaua cu care erau imprimate, iar eu ma prefaceam ca dorm, desi stateam sa ghicesc dupa fosnait daca e un cadou mare sau nu, daca e o cutie, sau chiar si al cui ar fi el.Pe langa asta, ne scria la fiecare cate o scrisoare din partea Mosului.
Abia astept sa-i dau jucariile lui Rares desi stiu ca imi va arata ca-i plac umplandu-le de balute. Si o sa-i scriu si scrisoarea care asteapta de cativa ani sa fie scrisa.
Da. Acum, de cateva saptamani am si eu reflexe sa scriu pe bloguri. Si, din pacate anul asta, acest reflex ma face sa scriu in ziua de Mos Nicolae, tocmai din Sevilla oameni buni. Este ora 1 aici, pentru voi 2 noaptea (sper ca acuma dormiti cu totii si este foarte bine) si m_am gandit sa scriu un pic pe acest blog, poate poate asa vine si la mine mosul (Ene pe la Gene). Niciodata nu mi_am imaginat ca o sa imi petrec o zi asa de importanta, precum SF. Nicolae, departe de casa si de cei dragi si intr_ o tara straina. Ca dovada ca, imprevizibilul bate mereu la usa. Mi se pare foarte ciudat pentru ca, spre rusinea mea, am si uitat ca in seara asta vine Mosul, moment ce mi’a fost amintit de prietena mea. Asa se intampla cand nu esti decat cu necunoscuti pe langa tine, intr_o tara straina, fara sa vrei, uiti de anumite lucruri care te faceau sa te simti cu adevarat bine. Din pacate, ultima parte a anului a fost “impodobita” ( ca tot este cuvantul la moda) numai cu momente importante, la care din pacate nu am putut participa. Dar acuma, hai sa fim seriosi, ce atata deplangere a situatiei in care sunt, pana m_oi insura imi trece ( rad). Legat de reflexele acestei mamei tinere care scrie pe acest blog, va pot spune ca anul trecut, pe cand eram alaturi de dumneai si sotul dansei, a avut reflexul nedorit de a incurca scrisorile de la Mos. ( rad din nou) . Am primit si o nuielusa din partea lui, dar si cadourile nelipsite din ghete. Anul asta, Mosul sigur o sa vina la un nou copil frumos, prietenul meu de altfel, care, pentru moment este un pic cam micut, dar o sa creasca mare pentru ca parintii lui o sa il invete ceea ce este bine in viata. O sa va mirati spunandu_i acelui baietel prieten, dar este un prieten numai prin simplul fapt ca parintii lui imi sunt PRIETENI, deocamdata.
S’ar putea sa vi se para ciudat, dar si eu m’am intalnit cu Mosul. Si o sa vedeti ca am dreptate. Maine dimineata, in primul rand, o sa va sculati si o sa va uitati in ghetute sa vedeti ce v’a adus Mosul: sanatate. In al doilea rand, Mosul o sa trimita acest mesaj prin intermediul internetului sa ajunga pe blogul tinerei mame, Crina: surpriza, ne_a scris unchiul, fiul, prietenul din departare.
Acum, inchei acest “reflex” prin a va spune: Sa va aduca Mosul sanatate, putere de munca unora, timp liber unora( Crina), jucarii frumoase lui Rares si multe vise IMPLINIBILE (rad). Noapte buna si somn usor, copii MOSULUI..!!! hohohohhoho