Citeam ieri despre diferentele de conditii din maternitatile de stat si cele private. Cand eram insarcinata am cochetat o perioada cu ideea de a naste la o maternitate privata. Pentru ca doctorita care imi urmarea sarcina la acea vreme avea contract cu Euroclinic… iata si maternitatea aleasa. Scump doamna scump. Avantajele erau multiple, legate in special de confortul personal mai ales pentru proaspata mamica. Cel mai mult ma atragea ideea ca nu eram nevoita sa dau spaga asistentelor pentru fiecare lucru marunt. Urasc sa dau spaga. La vremea aceea nici nu stiam sa fac lucrul asta, acum “traind” trei saptamani in spitalul Universitar, am invatat si nu-mi mai transpira palmele. Revenind la costuri, la Euroclinic, cezariana era aproximativ 2000 de euro. Rezerva mare, curata, toaleta proprie, televizor, probabil si clatite la orice ora. Calculand costurile estimative ale momentului, factura iesea destul de mare avand in vedere ca unui copil nu-i trebuie numai 3-5 zile de spitalizare ci si carucior, patut, cei care au copii stiu toate aceste amanunte care desi mici, se aduna intr-un ritm fantastic. Chiar si asa tot mi-ar fi placut sa nasc “civilizat”.
Situatia a facut sa fiu nevoita sa nasc “necivilizat”. La spitalul Universitar. Privind in urma, a fost probabil cel mai bun loc unde puteam sa nasc. Au una dintre cele mai bune sectii de terapie intensiva, unde prematurii beneficiaza aparatura si personal specializat.
In prima saptamana am stat intr-o rezerva de doua paturi. Nu mi-a placut deloc. In primul rand eu aveam copilul la terapie intensiva iar celelalte mamici care se tot schimbau aveau bebelusii langa ele, lucru care m-a afectat foarte mult. In al doilea rand daca cealalta mamica dormea sau era plecata, eram singura, eu si cu bau-bau, desi recunosc, nu prea mi-e frica de el.
In a doua saptamana am fost mutata intr-un salon cu alte trei mamici, care toate mi-au ramas dragi. Mi-a prins foarte bine. Bine a coincis si cu faptul ca Rares incepuse sa se simta mai bine si poate si desenele de pe pereti au ajutat 
. Aici am mai stat doua saptamani. Cunoscuta spaga, data asistentelor s-a intamplat pe tot parcursul sederii in spital. Zilnic. Pe ture. Nu comentez aici faptul ca uneori nici asta nu ajuta foarte mult, atunci cand aveai nevoie de ajutor.
Discutia este probabil de dimensiuni ce tin de atemporalitate. Ce-i lipseste sistemului nostru, cum e la altii… sunt intrebari care, deocamdata, nu fac altceva decat sa rascoleasca frustrari, dorinte si sperante. Pana sa fie si la noi ca la ei, femeile nasc in Romania. Inca. E clar ca in spitalele de stat sunt neajunsuri din punctul de vedere al confortului. Dar in mod normal nu stai cu lunile acolo. Sunt cateva zile in care personal consider ca cel mai important e copilul, noul tau copil si nu luxul.
In aceeasi situatie as alege acelasi spital. In situatii diferite nasc subacvatic intr-o clinica privata din strainatate. Asta ca sa iasa la iveala o frustrare de-a mea.
se naste in apa in brasov la clinica eva. conditii excelente, si te costa vreo 800 de euro, chiar mai putin acum ca au contract cu cnas. cat despre conditiile din spitalele de stat… lasa-ma sa rad putin. asa, am ras. in bacau, la spitalul municipal, budele sunt atat de infecte, incat nici un porc n-ar sta in ele. patuturile copiilor sunt din 1900 toamna si-am venit acasa c-o iritatie urata de la scutecele lor. nu-ti mai spun ca m-am ales cu candida din cauza de irigator nesterilizat. mie nu mi-a zis nimeni ca-mi trebuie irigatorul meu propriu si personal. faceam sir indian la usa camerei unde se faceau spalaturile si intram pe banda rulanta. toanta de mine nu s-a gandit ca nu e timp de sterilizat. ce-i drept spaga n-am dat, in mare parte si din cauza functiei pe care-o posed (si sotul, mare mahar la o televiziune locala). ar mai fi multe de insirat, dar ma intind cat o zi de post.
Eu stiu doar situatia din Bucuresti. Am fost internata si la Polizu, unde conditiile erau mai proaste ca la Universitar. Dar daca nu ai de unde sa dai 2000 de euro nu cred ca e cazul sa intri in criza. Si pentru mine e mai important, avand in vedere si experienta prin care am trecut, ca bebelusul sa aiba parte de cele mai bune ingrijiri pe parte medicala. Daca nasti la o maternitate particulara si Doamne fereste copilul are probleme tot la stat ajungi, pentru ca ei nu au experienta necesara sa trateze situatiile complicate.
Aceeasi dilema m-a macinat si pe mine. Am nascut tot la Municipal, acum 5 ani si jumatate. Pentru mine experienta a fost una neplacuta, mi-a lasat un gust amar si multa revolta, frustrare si durere. Cum ar fi fost mai bine? Unde s-a gresit?
Rares a fost afectat cel mai rau. El sufera cel mai mult. Sanatatea si evolutia lui neuromotorie nu au urmat traseul celorlalti copii. Viata noastra este altfel acum, suntem diferiti.
Nu cred insa ca sistemul privat e total diferit de cel de stat. In ambele sisteme lucreaza, de cele mai multe ori, aceeasi oameni. Mentalitatile acestora ar trebui sa se schimbe.
Pentru a scapa de stresul spagii merg acum, ori de cate ori am posibilitatea, la o clinica sau un cabinet privat pentru problemele de sanatate ale copilului. Nu mai stau cu orele in fata usii, nu mai arunc cu bani in toate directiile, nu ma mai intereseaza-afecteaza atat de mult dispozitia si starea de spirit a asistentei… de cele mai multe ori
Si eu prefer sa merg la consultatii tot la clinici particulare. Sunt aceeasi medici de la stat, numai ca la clinica are timp sa stea de vorba cu tine, nu intra nimeni in fata, etc. Pentru mine e mai importanta calitatea actului medical, indiferent daca e la stat sau la particular. Dar sunt medici , din ce in ce mai putini ce-i drept, care nu merg si in clinici particulare. Asa ca sunt nevoita sa merg la stat.
Eu am nascut primul copil la CF2, la 35 de saptamani. Am avut noroc ca Rayan n-a avut probleme, a avut o greutate cu care se nasc chiar si copii la termen. N-a avut nevoie de ingrijiri speciale, de terapie intensiva, de incubator. A fost un copil perfect normal, doar ca nascut inainte de termen. Dupa 48 de ore eram acasa. Experienta traita acolo n-o mai descriu. Nici nu vreau de fapt sa mi-o mai amintesc. Ma refer la curatenie (desi era considerata la vremea respectiva cea mai moderna maternitate din Bucuresti), la atitudinea asistentelor, la cea a medicilor. Totul a fost sub orice critica. A fost horror, desi stiu ca se poate si mai rau. Pe al doilea copil l-am nascul la un spital particular, tocmai din motivele enuntate mai sus. Doar ca am trait tot timpul cu frica ca daca se va naste si el prematur, ceea ce avea toate “sansele”, tot la un spital de stat ajung, intrucat la Medlife mi s-a spus de la bun inceput ca nu primesc gravide care nasc inainte de 37 de saptamani. Pentru ca nu au conditii pentru bebelusi nascuti atat de devreme. Am tras cu dintii cat am putut de sarcina tocmai din dorinta de a nu ajunge din nou la un spital de stat. Simteam ca nu as mai putea face fata unei asemenea experiente pentru a doua oara. Poate si asta a fost un factor de stres cumplit pentru mine. Sa nu cumva sa nasc prematur. Pana la urma totul a decurs perfect, Philip s-a nascut la 39 de saptamani si totul a fost la superlativ. Si nici nu cred ca m-a costat cu mult peste ce as fi dat in dreapta si-n stanga la un spital de stat.
Ori am fost eu norocoasa ori fiind centrata pe problemele lui Rares nu am dat importanta celorlalte detalii. Spaga am dat. Mult. Nu am calculat dar presupun ca a fost mult pentru ca la asistente dadeam pe fiecare tura. Si in trei saptamani s-o fi adunat ceva. Si am invatat sa convietuiesc in spital care a devenit casa mea. Imi amintesc ca faceam dusul noaptea pe la 12 cand nu mai erau asa multi vizitatori pe hol. Si mergeam de la baia pe care o foloseau asistentele (fusesem draguta cu ele bineinteles) pana la rezerva unde eram “cazata” cu prosopul facut turban pe cap. M-am adaptat destul de repede, pentru ca nu aveam incotro. Cand am ajuns intr-un salon unde era dus, vai mama lui – dar era, mi s-a parut lux.
Cand o sa am timp am sa povestesc experientele mele de aici, efectiv sunt la ani lumina distanta de ce e in tara si sunt norocoasa ca am fost aici, altfel, sunt convinsa, acum nu mai eram nici eu si nici fetele. Mi sa zbarleste pielea pe mine cand mi-aduc aminte prin ce au trecut prietene de-ale mele, cum TREBUIE sa te adaptezi pt ca nu ai incotro … sa dea Dumnezeu sa ajunga si acolo sa fie intr-o zi macar jumate de cum e aici, nu perfect, dar oricum, vorba ta, Crina, civilizat.