La nastere sistemul nervos al prematurului nu este suficient dezvoltat. De aceea, copiii prematuri sunt predispusi la a dezvolta imediat sau pe parcursul primelor luni de viata probleme oftalmologice si neurologice. Pentru depistarea eventualelor probleme neurologice se recomanda un control de specialitate dupa implinirea varstei de trei luni. Problemele, bineinteles pot fi diverse, dar multi copii sunt diagnosticati ca avand disfunctii sau intarzieri in zona motorie, acestea fiind si cel mai usor de depistat de catre parinti dupa 3 luni cand nu-si poate tine singur capul, dupa 7 luni cand nu sta in fundulet, sau dupa 1 an si 6 luni cand nu merge in picioare. Pentru recuperarea acestor disfunctii sau intarzieri se recomanda inceperea terapiei. In Romania se practica doua tipuri de terapie: vojta si bobarth.
Terapia vojta a fost conceputa de catre neurologul cehoslovac Vaclav Vojta in anii ’60. Acesta a observat reactiile motorii care au loc in tot corpul ca rezultat al stimularii periferice a unui pacient in anumite pozitii, deducand ca acele componente care au determinat activitatea musculara se regasesc in toate formele de deplasare umana.
Din acest punct descoperirea sa a fost preluata si dezvoltata de multi specialisti. Acum a ajuns o forma de terapie elaborata care presupune existenta unei evaluari neurologice a copilului, a dinamicii sale si a principalelor intarzieri. Are la baza conceptia conform careia sistemul nervos este un sistem deschis care poate primi numeroase stimulari din exterior, stimulari care ii pot afecta functionarea si care pot determina modificari ale maturarii anatomice. Miscarea reflexa reprezinta punctul de intalnire ale acestor aspecte complementare.
Ca metoda de diagnosticare, vojta poate fi aplicata copiilor, de la varste foarte fragede (nou-nascut, sugar). Obiectivele terapeutice sunt: modificarea activitatii reflexe a copilului si orientarea catre un stadiu preponderent fiziologic. Acest lucru se face prin introducerea unei alte metode de activitate neurologica centrala care ii confera pacientului un nou tip de constientizare fiziologica. Proprioceptia (perceptia de sine) musculara joaca un rol foarte important in succesul metodei. Alte obiective sunt: un mai bun control al respiratiei, controlul reactiilor neuro-vegetative, dezvoltarea echilibrata a sistemului locomotor, prevenirea problemelor ortopedice.
Vojta este o terapie in trei etape: studiul reactivitatii automatismelor posturale, studiul functiilor motorii spontane si reflexologie. Metodologia este comprimata prin folosirea fizioterapiei bazata pe deplasarea reflexa si “pathing” (urmarirea traiectului nervos).
Parintii ai caror copii fac terapie vojta povestesc cum acestia plang foarte tare pe durata sedintei. E interesant de vazut cum ii influenteaza din punct vedere psihic si emotional aceste”sedinte de plans” repetate. Eu personal am observat ca bebelusul meu (desi Rares face terapie bobarth-despre care voi scrie intr-un alt post), in orele care urmeaza terapiei are episoade scurte de plans in timpul somnului. Se linisteste daca se simte in siguranta, adica daca sunt langa el si-l mangai sau ii vorbesc. “Partea buna” a acestei situatii, in cazul nostru, este aceea ca terapia o face exclusiv, o persoana specializata, asupra careia Rares poate sa-si transfere aceasta emotivitate cu incarcatura negativa, ea devenind “the bad guy”, iar mami si tati raman in continuare persoane de incredere, care il protejeaza.