Rares ieri a avut prima sedinta de gimnastica. Cu toate ca eu, ca de obicei, imi proiectasem un scenariu cu multi decibeli, cu dureri, cu pauze de … cafea ( a se citi de calmare), cu sudoare si nervi crescand exponentiali, a fost multumitor bine.

Rares a urmarit cu fidelitate etapele prin care trece un om strain de mers la sala si care se hotaraste brusc sa faca putina miscare. Prima  jumatate de sedinta, bebe mic si “unbalanced” (la fel ca si parintii) s-a simtit foarte bine.  Cand a inceput sa oboseasca si sa lucreze muschi tinuti la adapost a strambat din nas, ca la final sa tipe un fel de: “Imi vreau banii inapoi pe sedinta asta”.

Facem cateva zile pauza, pentru ca febra musculara sa fie doar amintire si de luni o luam de la capat.

Obiectivul nostru este sa ajungem bebe-fibra din “crib potato”!