… organizat, decorat… S-a intamplat intr-o noapte, cand vecinii dorm si am putut cara materialele cu liftul. Autorizatie de la primarie n-am, dar cine ma da in gat? Inca miroase a vopsea si diluant dar pana maine dimineata aerisesc!
Archive for October, 2008
Don’t do this at home
Daca esti Mama si Tata, atunci cand sunt stiri la televizor, trimiti copilul in camera, sa nu se sperie mititelul de cursul euro, sa nu calculeze apoi ratele la banca si sa deduca de aici ca s-a dus laptele praf pe luna asta.
Daca esti Mami si Tati, cel mai bine este sa-i explici copilului/copiilor ce se intampla cu criza asta mondiala.
Pfiuuuu! Ce bine ca Rares e primul nascut!
0
comments
Vreau un bebe
Multe studii au aratat ca tinerii intelectuali, cu venituri medii si peste medie concep un singur copil. Numarul familiilor cu un singur copil este tipul de familie care inregistreaza cea mai mare crestere in ultimul timp. La fel de multe studii se concentreaza asupra profilului de personalitate a copilului singur la parinti. Concluzia lor e ca daca parintii sunt suficient de atenti se infirma mituri de genul: egoist, autoritar, nesociabil, posesiv, etc. Copilul singur la parinti nu beneficiaza in mod natural de anumite tipuri de relatii esentiale pentru viitorul lui ca om social, dar acestea pot fi provocate de adulti.
Dar ce crede despre asta copilul?
0
comments
Epoca lui mami si tati
Citeam un articol de-al lui Jacques Salome despre rolurile de mama/mami si tata/tati. Conform autorului, rolul de mama si de tata sunt partea autoritara din experienta de a fi parinte, cea care impune limite si reguli, care pedepseste si corecteaza. Mami si tati sunt roluri caracterizate de afectiune afisata, de imbratisari si mangaieri, de joc si alint, cuvinte de dragoste. Mami si Tati nu cred in parerea: “copilul trebuie iubit doar in somn”, nu le e frica sa tina prea mult copilul in brate de teama ca va deveni rasfatat, sau sa-i spuna “te iubesc”, sa-l mangaie si sa devina foarte fizici.
Mama si Tata sunt autoritari, putin invechiti, izoleaza copilul in camera plina de jucarii fara viata in timp ce mama calca si tata se uita la televizor. Copilul nu ia parte la dinamica de familie ci are datoria de a merge la gradinita/scoala si de a acumula fara a i se ivi ocazia foarte des, ca in familie, sa fie membru cu drepturi depline.
Mami si Tati sunt actuali, cool si mai putin frustrati. E noul model de parinte care rasare dupa colt si pe la noi, desi ne pastram meteahna de a imprumuta doar forma si mai putin fondul. Mami si Tati de pe plaiul nostru pozeaza in “deschisi la minte” fara a fi constienti ca orice relatie de dragoste are nevoie de respect. Cum iti respecti copilul daca ii dai bani de buzunar astfel incat sa-si cumpere tone de chips-uri, ii cumperi toate consolele de jocuri existente in lume, dar nu-l lasi sa mearga afara sa se joace impreuna cu alti copii, sa invete sa imparta, sa cedeze, sa refuze, sa fie refuzat. Sau ii cumperi mai bine un Jaguar atunci cand implineste 18 ani ca sa poata intra cu el in primul copac. Doar ne iubim copiii sau ii si respectam?
Evident am exagerat in ambele situatii, in sens negativ. Ca in orice teorie ambivalenta ideal e sa alegi calea de mijloc.
0
comments
Independence day
Fiecare cioara face nu stiu ce cu puiul ei…. Povesti. Exagerari.
Si am ajuns cioara. Cele mai mici achizitii ale lui pentru noi sunt echivalente cu luarea Bac-ului cu 10 si intrare la facultate in acelasi an. Atunci cand a adoptat pentru prima data stilul “papusa” a fost primul lui pas spre independenta dintr-o zi!
E magulitor adesea sa stii ca o gagalice mica e dependenta de tine.
E gratificant sa vezi ca reuseste singur chiar si cele mai marunte lucruri, ca se bucura de “realizarile” lui si cum isi doreste sa incerce din nou.
Deocamadata ne bucuram de ambivalenta dependenta/independenta. Dar ce o sa alegem la un moment?
Sper din tot sufletul ca vom fi ciori lucide.
0
comments
Un meduz si o meduza
… Rares doarme si ma bucur de un moment de pace. Dragos si Sorin se joaca cu wii niste jocuri duse la o infantilitate extrema (calaresc fiecare cate o vaca, un fel de cursa cu obstacole), dar asta se pare ca ii amuza foarte tare. Dupa un tur de forta prin dormitor (haine stranse), bucatarie (sters stropi de ulei care imi stau pe creier – sunt obsesiv compulsiva) ma asez in fata monitorului luminos si recuperez ce am pierdut in 3 zile de absente: mail, blogul lui tati, apoi blogul personal. Ce bun ca ne-a mai dat nu stiu ce conventie internationala inca o ora sambata? Pe mine ori m-au sarit, ori am pierdut-o eu prin vreun taxi. (Praful balteste pe birou, in fata mea, si-mi ocupa neuronul: Sterge-l! Sterge-l!)
De multe ori am impresia ca-mi pierd natura umana si devin ceva spre meduza. O faptura gelatinoasa care isi pierde foarte usor conturul. De cand ma trezesc (6-7 dimineata) pana cand Rares e inapoi in patut cu girafa albastra cu urechi portocalii (12-1 noaptea) trec cu alura de metrorex prin diferite camarute-rol: spalatorie, cantina, calcatorie, mai ies in prag sa dau un sarut de “o zi buna si tie”, intru cu graba in aceleasi camarute, ies in acelasi prag seara pentru “ce bine ca ai venit!”. De aici mai tarasc dupa mine un meduz, un meduz ce-i drept mai abil decat mine: reuseste cumva sa gaseasca un “no men’s land” al camarutelor-rol. Atunci cand ma apuca depresia aia chinuitoare “no men’s land” se transforma in “neverland” (unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut.)
… Rares trebuie trezit. Baietii au avansat la golf. Trec prin cantina sa fac lapticul. Cred ca ma bag la un joc cu vaca sa-mi mai ridic self… happiness.
Da-mi Doamne un grafitti sa pot trage tuse groase in jurul meu!
0
comments
Are cineva bormasina?
Azi Rares a dormit la pranz. Mult si bine.
Dupa ce am golit frigiderul de mancare platita si stricata (inca am obiceiul de a cumpara/gati mai mult decat consumam) m-am plimbat pe strazi cu bloguri. Si mi s-a facut rau! De blogul meu. Mi s-a parut pentru prima data (desi cineva imi tot sopteste in ureche de ceva timp)… pink, vorba unui prieten. Dar pink in sensul unei linguri mari de peltea peste care presari doua cani de zahar si un sos de caramel pentru design. Vreau sa ma re: decorez, branduiesc, inventez, orice, numai sa fiu si eu in limitele normale ale glicemiei. Nu stiu cat o sa dureze zugraveala, poate daram vreo 2-3 pereti, mai pun si eu un termopan ceva, o tura cu aspiratorul, si deschid geamurile larg sa mai aerisesc putin. O sa-mi suflec manecile si-mi pun triunghi de ziar pe cap. Si clar ma duc la un tinichigiu sa-i cer sfatul.
0
comments
Crib potato
Rares ieri a avut prima sedinta de gimnastica. Cu toate ca eu, ca de obicei, imi proiectasem un scenariu cu multi decibeli, cu dureri, cu pauze de … cafea ( a se citi de calmare), cu sudoare si nervi crescand exponentiali, a fost multumitor bine.
Rares a urmarit cu fidelitate etapele prin care trece un om strain de mers la sala si care se hotaraste brusc sa faca putina miscare. Prima jumatate de sedinta, bebe mic si “unbalanced” (la fel ca si parintii) s-a simtit foarte bine. Cand a inceput sa oboseasca si sa lucreze muschi tinuti la adapost a strambat din nas, ca la final sa tipe un fel de: “Imi vreau banii inapoi pe sedinta asta”.
Facem cateva zile pauza, pentru ca febra musculara sa fie doar amintire si de luni o luam de la capat.
Obiectivul nostru este sa ajungem bebe-fibra din “crib potato”!
0
comments
wiiiiiii
Rares a primit de ziua lui wii. L-am luat mai devreme (varsta minima pentru utilizatori este de 3 ani) ca sa-l incercam si sa vedem daca e ceva bun pentru copilul nostru. Tot de ziua lui Rares mami a primit de la tati wii fit.
Sunt o persoana la limita bunului simt in ceea ce priveste tehnica. De obicei ma intereseaza doar lucrurile care imi pot fi de folos. Astfel ca in ceea ce priveste jocurile pe calculator ma intereseaza mai mult senzatia de placere si nu pixeli, megapixeli, hipermegapixeli. Wii nu este un joc care sa te impresioneze ca grafica. Mii-ii (omuletii din wii) sunt destul de simplist desenati dar prin faptul ca imi imita aproape de perfectiune orice miscare … sunt fantastici. Asa ca dupa ce m-a testat wii-ul si mi-a zis ca-s overweight si deseori unbalanced, am inceput sa incerc cu entuziasm fiecare joc. Totul bine pana la hula-hup (sau ceva de genul asta): dai din fund si invarti cerculete. Nu stiu ce mi-a placut mai mult (partea cu fundul sau cu cerculetele) dar dupa 5 minute de invartit, genunchiul a facut poc, trosc si eu am sters lateralo-dorsal praful de pe o bucata de parchet. Aici a aparut prima hiba a lui wii: mii-ul corespunzator nu s-a latit pe podeaua aferenta.
Dupa doua zile de febra musculara si nu numai mi-am propus sa testez din nou wii fit-ul. Sper sa bata Steaua in seara asta ca sa nu mai fie nevoie sa ne uitam la comentarii “after-party” si sa ma postez in fata televizorului.
5
comments
Drept la replica
Octombrie, vineri. Peste toate cuvintele alandala pe care le emiteam in eter s-a auzit primul drept la replica al lui Rares: a gangurit! Timpul a stat in loc, soarele s-a simtit eclipsat, intersectia de la D-na Ghica s-a blocat. Mami s-a impiedicat grabindu-se sa imortalizeze faptul in premiera, s-a fastacit, a lesinat, si-a revenit si ar fi lesinat din nou la fiecare sunet.
A urmat al doilea episod, cu tati prezent, si lesinurile au revenit in familia noastra.
Asa ca etapa asta fiind deja bifata urmeaza doar sa ne inscriem la facultate. Si cum in prima faza Rares pare ca se amuza foarte tare de ganguritul lui, vom cauta o facultate de gangureli.
0
comments
