Is it just me sau mare parte din viitoarele mamici, inainte sa nasca, se asteapta ca puiul lor sa fie ca unul dintr-o reclama de celebre scutece absorbante, bucalat, rozaliu, zambind larg si gangurind si care are cuvantul mama pe buze?
Is it just me sau tot o mare parte din mamici descopera ca nu e asa? Poate una din primele frustrari de mama e diferenta dintre copilul visat si copilul din realitate.
Samburel nu a fost niciodata un copil de reclama, dar nici departe nu era. Avea ochi mari si jucausi din prima clipa a vietii lui, mult par pe cap, micut dar grasut.
Rares a fost micut (acum prin comparatie pare urias), plapand, cu putin par pe cap, cu ochii mereu inchisi, slabut, care in loc sa gangureasca gemea de o durere pe care nu puteam sa i-o alin nicicum. Copilul realitatii mele nu stia sa planga, sau sa suga sau sa respire constant.
Samburel acum nu mai face nimic. Rares papa tot biberonul, tine ochii larg deschisi, ne amageste cu zambete, are botic, mai are si colici, ne umple serile, ne insenineaza diminetile… si ne limiteaza orele de somn noaptea.
Am visat un samburel, dar iubesc un Rares!